Prea ne-am dedulcit la finale memorabile la tenis și acum, dacă nu iese așa, tindem să-i învinovățim pe protagoniști. În ultima vreme, așa ne învățaseră Federer și Nadal. Djokovic s-a infiltrat și el în galerie prin acel titanic meci cu Nadal de la Open-ul Australian 2012, când nici unul nu mai putea sta pe picioare la speech-urile obișnuite, astfel că organizatorii le-au adus scaune! Altfel, prin această finală pierdută în minimum de seturi (asta e adevărata surpriză!), Djokovic se întoarce în timp, la prima sa finală de Grand Slam, în 2007, când Federer l-a măturat tot în 3 seturi. De atunci au trecut peste sârb încă 9 finale, a câștigat6, iar în cele pierdute a câștigat măcar un set. Să se încheie rotund, cu acest Wimbledon, perioada de dominație a sârbului? Și da, și nu. Nole va mai avea un cuvânt de spus, dar fără veto. Murray s-a convins că poate și de-acum circuitul masculin devine mult mai complicat. Nadal va mai emite și el pretenții, măcar pe zgura de la Paris. Doar Federer pare a ieși treptat din peisaj, cu acest loc 5 pe care a picat după 10 ani (fix!) petrecuți între primii 4. Aștept să văd cât timp va petrece în primii 10, e mai relevant. Dar apropo de finalele de Slam între jucătorii din fostul Big Four, este interesant că Murray a început cu 3 finale pierdute în minimum de seturi și că nu l-a întâlnit încă pe Nadal în ultimul act. Iar acea primă finală a lui Djokovic, amintită deja, a fost singura finală contra lui Federer. De aici decurge și o constatare care ar putea spune ceva: Federer și-a pierdut finalele doar în fața lui Nadal, cu ceilalți doi are doar victorii! E adevărat, a pierdut una și cu del Potro, dar asta e altă discuție.
Lăsând la o parte statistica, altfel foarte elocventă, pot afirma despre finala masculină de la Wimbledon 2013 că a fost una aproape… feminină! Nu e ceva jignitor, vreau doar să spun că ambii combatanți se simțeau mai bine pe serviciul advers, break-urile au abundat, exact ca la un meci de fete. Ultimul set a avut o discontinuitate derutantă la serviciu, 2-0, 2-4, 6-4! Știu că asta a fost posibil tocmai pentru că Murray și Djokovic sunt renumiți pentru jocul de retur, însă nu poate fi mai mult decât o explicație parțială. Una peste alta, felicitări Andy Murray, era momentul!
