O fi fost închis spitalul…

De când am început să mă preocup de sport (și să tot fie aproape jumătate de secol!) am priceput că în orice competiție, la orice nivel, nu există decât un singur învingător. Contează numai locul 1. De la 2 în jos, toți sunt învinși. Medaliile de argint și de bronz nu sunt trofee, ci premii de consolare. Cu atât mai evident este acest adevăr în meciurile directe, în orice sport, acolo unde, dacă nu e meci egal, există afișat un învingător, cel care are mai multe puncte pe tabela de scor la sfârșit, și un învins. Iar bun sau foarte bun nu se poate spune că a fost decât câștigătorul. Logic, celui care pierde trebuie să-i fi lipsit ceva. Toată această dizertație am considerat-o necesară înainte de a intra în subiectul propriu zis care este, ați ghicit, meciul de alaltăieri al Stelei. Un joc în care ai noștri au etalat ceea ce știam de fapt (și de multă vreme): o sărăcie jalnică în exprimarea pe gazon, generată de tehnica absolut rudimentară a majorității pseudofotbaliștilor din lot, dublată de o tactică… inexistentă și de o lehamite la limita sictirului, vizibilă veșnic, se pare, doar la noi. Cu atât mai bizar pare în asemenea condiții șirul de declarații aproape entuziaste cu privire la jocul prestat, la care s-au dedat atât împiedicații din teren cât și conducerea tehnică (adică Hagi și Adrian Ilie), capacul fiind pus de „comentatorul” TV Gigi Balint care la sfârșitul panaramei găsea lăudabil faptul că „am avut o bună posesie a mingii”!!! Care posesie, domnu’ Balint? Frecarea aia a mingii la marginea șaișpelui nostru, de mă cruceam cum pot pasa fundașii între ei de câte 25 de ori la rând când ăia ne conduceau cu 2-1!? Ori poate „posesia” aia imbecilă a mingii în brațe când aveau cehii de bătut o lovitură și când, absolut normal, arbitrul i-a dat galben țoapei care tot n-a priceput că mârlănia se pedepsește mai rapid decât fotbalul? Nu-i dau numele mârlanului, că iar o să ziceți că am ceva personal cu Goian! Unde, băi Lovine, „s-a mișcat echipa bine”? Poate la terasa aia unde bea bere soldatul Svejk, că pe teren, începând cu amorțitul de Lovin și terminând cu pămpălăul ălălalt de O. (sau „un”!?) Petre, am văzut numai catastrofe, începând chiar cu al treilea pămpălău, ăla cu bentiță, de credeai c-ai nimerit la Dire Straits, la concert, nu la fotbal. Aaa, era rănit la cap de la meciul cu Rapid!? Și ce, era închis la spital de trebuia cărat pân’ la Praga?