Copiii sunt o binecuvântare pentru părinți. Pentru majoritatea acestora, pentru că, din păcate, mai sunt și excepții. Andreea și Ionuț sunt doi copii cărora soarta nu le-a surâs din prima. După ce mamele lor le-au dat viață, au fost abandonați în maternitate, din motive pe care doar mamele acestora le știu. Andreea, acum în vârstă de 8 ani, și Ionuț, în vârstă de 3 ani, păreau, în primele zile de viață, copii fără noroc.
La 11 zile de viață, a doua șansă
La 11 zile de viață, Andreea a fost luată din maternitatea din Fălticeni de Maria Gorban, o femeie din Moișa, comuna Boroaia, care tocmai terminase cursurile de asistent maternal. Deși avea o fetiță în gimnaziu, pe Ioana, și o fetiță de doar 2 ani, pe Vasilica, femeia nu s-a speriat că-i va fi greu și a acceptat copilul recomandat de Protecția Copilului Suceava.
„Îmi aduc aminte că era tare slăbuță, un copil firav, care s-a lipit de mine din prima. Nu mi-a fost ușor, pentru că din trei în trei ore trebuia să-i dau lapte praf, dar având experiența cu celelalte fete, nu mi s-a părut greu”, ne-a povestit Maria Gorban.
Andreea a devenit copilul familiei Gorban, încă din prima zi în care a fost adusă acasă, la Moișa, unde Vasile, soțul femeii, s-a bucurat că mai are o fată. Așa spune și acum. Este fericit că are mai mulți copii, pentru că el a dus dorul fraților, fiind singur la părinți. Anii au trecut, iar Andreea a devenit din ce în ce mai iubită în familia Gorban.
Un ghem de om, de doar două kilograme
Acum trei ani și jumătate, Maria și Vasile Gorban s-au gândit că nu ar fi rău să mai ia un copil în asistență maternală și nu mică le-a fost bucuria când reprezentanții Direcției de Asistență Socială Suceava le-au spus că au un bebeluș, de 21 de zile, născut prematur, care a fost abandonat în maternitate de mama naturală, și așteaptă un cămin. Cei doi soți au fost de acord și l-au adus acasă pe Ionuț.
În cazul lui, au fost mai multe probleme, la început, pentru că era foarte mititel, nu avea mai mult de două kilograme și 400 de grame.
„Un ghem de om, de care am avut mare grijă, știind că a fost născut prematur. Am rezolvat noi și problemele de sănătate, a început să ia în greutate și acum, când are trei ani și trei luni, nu ne vine să credem ce mare și frumos este”, ne-au mai povestit cei doi părinți din Boroaia.
O nouă familie
Atât Andreea, cât și Ionuț s-au integrat foarte bine în familia Gorban. Cei doi soți s-au gândit încă de la preluarea lor în plasament că ar vrea să îi adopte, dar aveau nevoie de acordul mamelor. În cazul lui Ionuț nu au fost probleme, mama acestuia fiind de acord cu adopția, în condițiile în care mai are un copil și situație financiară precară. A considerat că fiului ei îi va fi mai bine într-o altă familie. Mama Andreei, care și ea mai are un copil, nu a fost de acord, inițial, cu adopția. Fiind plecată la muncă în străinătate, asistenții sociali au reușit cu greu să ia legătura cu ea, iar procedura de adopție a fost dificilă. În final, și-a dat consimțământul ca fiica ei, pe care nu a vizitat-o niciodată de când este în familia asistentului maternal, să rămână în continuare la „mama adoptivă”, de această dată în calitate de fiică.
„Când Andreea a început să mai crească și să înțeleagă lucrurile, pe la 4 ani, ne-a întrebat de ce pe ea nu o cheamă Gorban, ca pe surioarele ei. Am fost nevoiți să-i explicăm, pe înțelesul ei, că mama ei nu a avut posibilitate să o crească și în ce fel a ajuns la noi în familie. Am întrebat-o și dacă vrea să meargă la mama ei, dar a spus că mama ei sunt eu, pentru că pe alta nu cunoaște”, ne-a mai povestit Maria Gorban.
La sfârșitul lunii mai, Andreea va fi cea mai fericită, la fel și Ionuț, pentru că se vor încheia procedurile de adopție, și vor putea să primească numele părinților care i-au crescut și pe care îi iubesc.
„Pentru ei muncesc!”
Mulți dintre vecini, dar și dintre rude, erau sceptici și i-au sfătuit pe Maria și Vasile Gorban să-și vadă de treabă, pentru că au două fete, întrebându-i „pentru ce le mai trebuie încă doi de hrănit”. Nimic nu i-a întors din drum.
Familia s-a lărgit și, astăzi, cei doi soți se mândresc cu trei fete, cea mai mare, Ioana, elevă în clasa a XII-a, Vasilica, în clasa a V-a, Andreea, în clasa a II-a și Ionuț, mezinul familie, cu jucăriile, deocamdată.
„Mi-am dorit un băiat, iar Ionuț este minunat. Nu fac niciodată diferență între copii. Le cumpăr cadouri și tot ce își doresc. Pentru ei muncesc”, ne-a spus tatăl copiilor, care, de mai mulți ani, lucrează circa cinci luni pe an, cu contract de muncă, în Olanda.
Nu îi este ușor departe de familie, dar cu banii câștigați în străinătate poate să le asigure un trai decent celor patru copii, soției și mamei sale, văduvă de mulți ani.
O pauză constructivă
Pentru că Maria Gorban este asistent maternal profesionist, după finalizarea procedurii de adopție, va fi nevoită să ia în plasament un alt copil sau să solicite un concediu.
„Cred că îmi voi lua câteva luni de concediu fără plată, pentru că trebui să finalizez lucrările la încă o cameră. Suntem mai mulți acum și trebuie să aibă fiecare camera lui. După ce terminăm aceste lucrări, voi mai lua un copil în plasament, poate ceva mai mărișor, nu chiar din maternitate”, ne-a mai povestit Maria.
Prioritate la adopții
Gabriela Prundel, consilier juridic la Compartimentul Adopții din cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, ne-a spus că asistenții maternali profesioniști, angajați ai Direcției, au prioritate la adopții, când este vorba de copii pe care deja îi cunosc, îi îngrijesc și s-a creat o legătură de suflet între ei și minori.
Acești părinți (care, de obicei, au și propriii lor copii) nu mai trebuie să aștepte 90 de zile de la depunerea cererii până la aprobarea atestatului, pentru că sunt monitorizați și verificați încă din momentul în care au devenit asistenți maternali și au luat în îngrijire un minor. Asistenții maternali din Suceava pot deveni, în urma procedurii de adopție, părinți cu acte în regulă.
36 de părinți au renunțat la propriii copii, în vederea adopției
La sfârșitul anului trecut, părinții naturali a 36 de copii și-au dat acordul pentru adopție, ceea ce înseamnă că sunt dispuși să nu mai aibă nici un drept asupra propriilor copii. În grupul celor 36 de copii sunt și șase perechi de frați, cu vârste cuprinse între 4 și 8 ani, care nu pot fi adoptați decât împreună. Doi dintre copii au un handicap fizic, iar alți șapte au handicap fizic și neuropsihic. Jumătate dintre copii sunt de etnie romă. Majoritatea familiilor care vor să adopte își doresc un copil care să aibă maxim doi ani și să fie fetiță.
