Trei fetițe abandonate, două dintre ele surori, aflate pe lista copiilor greu adoptabili, au fost adoptate de familia Daniel și Adriana Pentiuc din Mitocu Dragomirnei, care mai au o fetiță împreună, Ioana, în vârstă de 12 ani, și două fete majore, în vârstă de 23 de ani, Daniela și Iustina, care provin din căsătoriile anterioare ale celor doi soți.
Prima fetiță care a ajuns în familia Pentiuc, provenind din sistemul de protecție a copilului, abandonată la naștere și preluată de un asistent maternal profesionist, a fost Mihaela, acum în vârstă de 4 ani. Ea le-a schimbat viața celor doi soți. A reușit să-i sensibilizeze atât de mult pe cei doi părinți, încât nimic nu li se mai părea greu. „Cei de la Direcție (n.r. – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava) ne-au spus că au o fetiță pentru noi. Am văzut o fotografie, am aflat istoricul copilului, apoi am acceptat să o vedem în realitate. De la început noi am spus că ne dorim un copil, indiferent de sex, de etnie, de vârstă… Ne-am gândit că Dumnezeu o să aleagă pentru noi”, ne-au povestit cei doi soți.
„Doamne, oare ce am făcut să merităm așa un copil cuminte și frumos!”
Înțelegerea celor doi părinți a fost să nu aleagă un copil. În opinia lor, toți copiii merită adoptați, merită o șansă. Și-au spus că primul copil care li se va propune va fi al lor. A fost să fie Mihaela, pe atunci o mogâldeață cu ochi mari, negri, în vârstă de un an și jumătate.
„Nu o să uităm niciodată când am mers prima dată să o vedem pe Mihaela. Când am văzut-o m-am gândit: Doamne, oare ce am făcut să merităm așa un copil cuminte și frumos? Aveam în mână un ou de ciocolată. I l-am oferit și ea a întins mânuțele să o iau în brațe. A fost ceva unic, ca un lipici. I-am dat jucării, a stat în brațe, apoi s-a dus la dulap, mi-a arătat o hăinuță și ne-a sugerat să mergem afară… Nu vorbea foarte bine…”, și-a amintit Adriana.
Și-au dorit să ofere mai mult, să adopte încă un copil
Mihaela a fost cea care le-a deschis sufletul și i-a făcut să adopte din nou. A reușit să sape în inimile lor adânc, astfel că Daniel și Adriana s-au simțit, la început, goi pe dinăuntru. Nu mai conta nimic, doar bucuria din ochii Mihaelei, însetată de iubire. Dragostea a fost atât de intensă încât la începutul acestui an soții Daniel și Adriana și-au dorit mai mult. Nu material. Și-au dorit să ofere mai mult, să adopte încă un copil.
Cei doi soți au întrebat-o pe fiica lor Ioana dacă mai vrea o soră sau un frate. Ea a dorit o surioară, așa că părinții s-au conformat, deși în sinea lor și-ar fi dorit un băiat. Din nou au plecat de la premiza că vor adopta un copil, fără să aleagă. Nu s-au gândit că se vor întoarce acasă cu doi copii, două surori. Reprezentanții Protecției Copilului Suceava le-au vorbit celor doi soți de lista copiilor greu adoptabili. Le-au arătat două surori, una în vârstă de 6 ani și una în vârstă de 10 ani. „Nu contează”, au spus soții Pentiuc. Probabil așa trebuia să se întâmple, pentru că, după cum susține Daniel, nimic nu este întâmplător în viață.
„Copiii sunt viața mea și nu fac nici o diferență între ei”
După procedurile legale, vizite, cele două surori au ajuns în familia din Mitocu Dragomirnei și s-au integrat foarte bine. „Ce le-am spus când le-am adus pe surori acasă? Că ce-l puțin de azi înainte, ziua de mâine nu trebuie să le preocupe. A însemnat mult pentru ele. Rolul nostru este să le creștem, să le educăm și să le oferim niște posibilități. După…, totul va depinde de ele. Noi le vom sprijini mereu. Avem de unde, mulțumim lui Dumnezeu, avem cam tot ce ne trebuie, de ce nu s-ar bucura și alți copii, care nu au, de ceea ce avem noi?”, ne-a povestit Daniel.
Acești copii abandonați de părinții naturali au nevoie în primul rând de multă dragoste. O spune Adriana, completând că oricâtă iubire le-ai oferi acestor copii, parcă nu este de ajuns. „Când ajung acasă, toate fetele vin în întâmpinarea mea și strigă: «Mama, mama!» Când mi-a spus Larisa prima dată: «Ce să fac dacă vă iubesc atât de mult?!», cum credeți că m-am simțit? Nu pot descrie în cuvinte. M-am simțit atât de importantă… Copiii sunt sinceri!Nu am visat să am aceste sentimente unice. Copiii sunt viața mea și nu fac nici o diferență între ei”, s-a destăinuit Adriana.
Au învins sistemul și și-au împlinit visul de a ajuta copii a căror soartă a fost nedreaptă
Daniel și Adriana și-au dorit mereu să dea o șansă unui copil care are nevoie de o familie. S-au gândit și la Ioana, că i-ar prinde bine un frate sau o soră, dar au adoptat în primul rând gândindu-se că pot să ajute un copil. Ei cred că în acest fel îi pot mulțumi lui Dumnezeu pentru că le-a dat mai mult decât și-au dorit.
„De 10 ani ne-am întors în țară, iar acum 8 ani am făcut primul pas spre a adopta un copil. Am fost la DGASPC Suceava, dar era atât de stufoasă documentația și drumul până la un copil era așa lung și anevoios încât am renunțat”, ne-a spus Daniel Pentiuc. Au renunțat pentru un timp, deoarece ideea de a salva un copil nu a fost abandonată, doar amânată din cauza birocrației.
Familia Pentiuc a revenit cu o cerere la Biroul adopții și postadopții (DGASPC Suceava) acum doi ani, când deja legislația a devenit mai permisivă. Au avut tot suportul consilierului juridic Gabriela Prundel, șef Birou adopții și postadopții din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, și al colegilor ei, astfel că acum se pot bucura de o casă plină cu fete.
Susținerea reciprocă necondiționată
Am aflat de la Daniel și Adriana secretul căsniciei lor: susținerea reciprocă necondiționată. Tot timpul s-au sprijinit unul pe altul și au spus mereu: „Noi am pornit foarte de jos și foarte greu. Dacă Bunul Dumnezeu ne ajută și avem și noi o casă, pentru că asta ne-am dorit, pentru asta am plecat la muncă în Italia, cred că trebuie să facem și noi ceva. Dumnezeu ne-a dat nouă, hai să dăm și noi ceva înapoi. Cred că ar fi frumos să adoptăm un copil, să-i oferim o șansă, așa cum și noi am avut la un moment dat o șansă”.
Am plecat de la familia Pentiuc cu convingerea că Ioana, un copil foarte rebel, Mihaela, o alintată și o zvăpăiată, Daria, mult prea rezervată, și Larisa, foarte maleabilă, un copil foarte matur, după cum le-a descris mama Adriana, sunt perlele, averea de care se pot bucura cei doi soți. Și nu se opresc aici. Deocamdată, vor să le ofere fetelor condiții decente și o educație bună. Le învață să facă Rai din ce au și să nu râvnească după ce văd la alții. Împărtășesc împreună sentimente și emoții greu de descris și nu spun nu, dacă, la un moment dat, destinul le va hărăzi un alt copil abandonat care are nevoie de o familie. Nimic nu este imposibil atunci când iubirea învinge și din iubire se naște sentimentul acela unic și sincer de a dărui și altora din puținul tău.
Daniel Pentiuc, laureat al Galei ”Top 10 Suceveni”: „Sunt atât de mulți copii care adorm plângând și se trezesc cu ochii uscați de lacrimi. Și nu e corect”
Adriana și Daniel Pentiuc s-au numărat printre laureații Galei ”Top 10 Suceveni”, ediția a VII-a, eveniment care s-a desfășurat pe 7 decembrie, la Conacul Domnesc din Șcheia, un eveniment în care sunt premiate adevăratele valori. Povestea lor, povestea celor trei fetițe care și-au găsit o familie care să le iubească și să le asigure un viitor, a fost prezentată în cadrul Galei sub forma unui material video care a emoționat peste 500 de invitați.
„Este un privilegiu să fim aici și vă mulțumim! De spus ar fi puține, după acest reportaj, dar aș vrea să vă transmit ceva din partea fiicelor mele: pentru a fi fericiți avem nevoie de foarte puține lucruri și totuși sunt atât de mulți copii care adorm plângând și se trezesc cu ochii uscați de lacrimi. Și nu e corect”, a spus Daniel Pentiuc.
