O familie de asistenți maternali din Vicovu de Sus, Aspazia și George-Cătălin Alexandru, a adoptat trei fete, surori (10 ani, 4 ani, 2 ani). În scurt timp, s-au transformat din „părinți de profesie” în părinți adoptivi, părinți cu acte în regulă.
Povestea lor este una care poate să inspire, o poveste adevărată despre credință, dragoste, atașament, răbdare, sacrificiu.
Și dacă vă spunem că, după ce le-a adoptat pe cele trei surioare, familia Alexandru a mai luat în plasament o fetiță în vârstă de 3 ani, cu întârziere în dezvoltarea vorbirii și a creșterii, pe care o îngrijesc cu aceeași dragoste cu care le cresc pe cele trei surori, cred că v-am făcut cu adevărat curioși.
- Anamaria, „mamă” pentru surioarele mai mici
Aspazia și George nu au copii biologici. Au fost mai mulți ani plecați în străinătate, unde au muncit din greu pentru a-și face o casă și pentru a-și asigura un trai decent în țara lor, acasă, în Vicovu de Sus. Femeia a aflat întâmplător de la o rudă din Botoșani că există meseria de asistent maternal și că, dacă urmează niște cursuri, poate să devină și ea „părinte de profesie”. Cei doi soți s-au hotărât să facă împreună cursurile și astfel au ajuns să fie angajați ai DGASPC Suceava.
După obținerea atestatelor de asistenți maternali profesioniști, au primit în îngrijire, în anul 2022, trei surori provenite dintr-un mediu familial instabil.
„Când ne-am întâlnit prima oară cu fetițele, la Direcția de Asistență Socială Suceava, fetele erau speriate. Anamaria, cea mai mare, le liniștea pe surioarele mai mici și acestea stăteau lipite de ea. Era ca o mamă pentru ele. Tot drumul până acasă așa au stat, lipite una de alta”, ne-a povestit Aspazia.
Fetița mijlocie, Elena, a plâns cel mai mult după ce a ajuns în familia Alexandru. În fiecare seară, fetița spunea că vrea la mama. Ziua era la grădiniță și timpul trecea altfel.
La școală, și Anamaria era la început emoționată, timidă, dar a făcut rapid progrese. De la insuficient, în clasa a III-a, fetița a ajuns la Premiul I în clasa a V-a și în clasa a VI-a. A fost un efort comun, al familiei adoptive, dar și al fetei care a reușit să se adapteze noului mediu social și educațional.
- Teamă, iubire, asumare
Chiar dacă la început familia Alexandru a fost un pic dată peste cap, casa li se umpluse cu trei copii, încetul cu încetul s-a adaptat și a creat o legătură foarte frumoasă cu cele trei surori.
„Fetițele au fost iubite din prima clipă de familie, de prieteni, la școala duminicală, oriunde mergeau erau plăcute și vorbărețe. Când se vorbea de reintegrarea surioarelor în familia biologică (părinții biologici au avut această șansă), în primul rând fetițele nu mai voiau (se întâlneau cu părinții cam o dată pe lună, cât timp au fost în plasament). Noi deja le iubeam mult și ne-am gândit că pentru ele ar fi fost traumă să revină din nou în condițiile vechi”, ne-au povestit cei doi părinți.
La sosirea în familia Alexandru, fetițele prezentau dificultăți emoționale specifice copiilor cu risc de abandon (teamă, lipsă de încredere, probleme de adaptare și atașament etc.).
„La început, ne întrebau aproape zilnic cât timp vor rămâne la noi. Era greu să le explicăm că nu știm, dar le-am promis că vor fi în siguranță”, au povestit asistenții maternali.
Cu multă răbdare, cu tact, cu iubire, lucrurile au început să se schimbe. Fetițele de vârstă școlară au început să participe la activități educative, la activitățile școlare și extrașcolare, dezvoltând relații sociale cu ceilalți copii. Progresul emoțional a început să devină vizibil în urma evaluărilor specialiștilor din cadrul Compartimentului ”Management de caz pentru copilul aflat în dificultate”.
- „Acum știu că nu mai trebuie să plec nicăieri”
Anamaria, sora cea mare, a fost la început ca o mamă pentru surioarele mai mici. Elena, a doua soră ca vârstă, este o fire sensibilă, care are nevoie de foarte multă atenție și iubire. Mezina, Ioana, „a fost ca o bomboană, mică, vorbăreață”, își amintește Aspazia.
La începutul anului 2025, managerul de caz a înaintat către Compartimentul „Adopții și postadopții” documentația pentru adopție pentru cele trei surori. Concomitent, familia de asistenți maternali Aspazia și George-Cătălin Alexandru care avea grijă de cele trei surori și-a exprimat în scris dorința de a adopta minorele.
La finalul anului 2025, instanța a emis încredințarea copiilor în vederea adopției. Pentru cele trei surioare, momentul a însemnat mai mult decât un act juridic. „Acum știu că nu mai trebuie să plec nicăieri”, a spus fetița cea mare, la scurt timp după pronunțarea deciziei.
„Cele trei surioare au fost foarte fericite când au aflat că rămân definitiv la noi. Primul cadou, de Crăciun: certificatele noi de naștere”, ne-au povestit cei doi părinți.
- Mai au în plasament o fetiță în vârstă de 3 ani
Cei doi soți nu sunt astăzi doar asistenți maternali, ci sunt și părinți cu acte în regulă. Cu toate acestea, ei au declarat că ușa casei lor va rămâne deschisă și pentru alți copii care au nevoie de sprijin temporar și s-au ținut de cuvânt, primind în plasament încă o fetiță în vârstă de 3 ani.
„Când ni s-a propus să o luăm în plasament pe Anais-Maria, o fetiță cu întârziere de creștere și vorbire, nu ne-am îngrijorat și am luat-o acasă. Fetițele noastre au fost uimite, dar și bucuroase când au văzut-o. Prima oară au crezut că este surioara lor mai mică (fetele mai au o surioară mai mică născută cu același sindrom, și se aseamănă puțin, și ea are 3 anișori și este la un asistent maternal profesionist aproape de Fălticeni). Cum a ajuns acasă, toate voiau să o îmbrățișeze, să se joace cu ea, dar Anais nu știa să se exprime și era agresivă (lovea, mușca, arunca cu jucării). Le-a trebuit ceva timp să se împrietenească. Acum sunt ca surorile. Anais le-a învățat numele, se joacă cu ele liniștită, le imită. Noi ne înțelegem cu fetița mai mult prin cuvinte și gesturi. Acum ea este fetița cea mică… Ioanei i-a fost mai greu (și încă îi este) că i-a luat locul altă fetiță și este iubită de toți”, ne-a povestit cu emoție Aspazia Alexandru.
- „Dorința noastră este să le dăm acestor copii o educație, să îi creștem cu iubire, să le asigurăm un viitor fericit”
Familia de asistenți maternali Aspazia și George-Cătălin Alexandru este singura din Vicovu de Sus și se bucură de aprecierea comunității. „La început am considerat că este doar o muncă, dar când se creează legături de suflet este greu să le rupi, poate chiar imposibil. Dorința noastră este să le dăm acestor copii o educație, să îi creștem cu iubire, să le asigurăm un viitor fericit (în toate este Dumnezeu, care ne-a ajutat până aici, și tot El va binecuvânta și viitorul lor) și să crească, să devină adolescente, domnișoare și femei înțelepte, respectuoase, credincioase și iubitoare”, și-a încheiat destăinuirea Aspazia Alexandru.
Purtătoarea de cuvânt a Protecției Copilului Suceava, Maria Păvăloaia, ne-a declarat că pe parcursul anului 2025, șapte asistenți maternali au adoptat copiii pe care îi aveau în plasament, devenind din „părinți de profesie” părinți adoptivi.
