O elevă din Salcea, Sorina Rîndașu, în vârstă de 14 ani, elevă în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială „Aurelian Stanciu” din Salcea, uimește mari scriitori cu poemele sale. Adolescenta și-a descoperit pasiunea pentru scris la vârsta de 10 ani, iar de atunci a continuat să scrie, descoperind că poezia face parte din propria ființă. Până acum a scris circa 70 de poeme, unele dintre ele fiind publicate pe pagina ei de Facebook. Dacă vă întrebați ce o inspiră pe Sorina să scrie, răspunsul poate să vă surprindă: „Cel mai mult mă inspiră propria persoană. Consider că am, ca orice altă persoană, o complexitate ascunsă, și încercările mele de a mă descoperi întru totul îmi dau idei pentru creațiile mele. De asemenea, mă inspiră realitatea, căci eu nu văd numai părțile bune ale societății în care trăim”.
Aprecieri, sfaturi
Fiind foarte discretă în ceea ce privește poeziile ei, Sorina nu a participat la concursuri de poezie. A considerat că scrie doar pentru ea și că asta îi este suficient. Totuși, anul trecut, vrând să afle la ce nivel se situează cu scrierile ei, eleva l-a contactat pe scriitorul și jurnalistul Dan Mircea Cipariu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, pentru a-i cere câteva sfaturi. „Datorită dânsului modalitatea mea de a scrie a cunoscut o evoluție. Mai apoi, cu câteva luni după ce i-am cerut domnului aceste opinii, el m-a contactat pentru a mă invita la un eveniment în cadrul Târgului de carte Gaudeamus. Era vorba despre o lectură publică a poeziilor proprii, intitulat «Supradoza de dragoste», la care nu am putut participa, din cauza unor probleme”. Una dintre postările scriitorului Dan Mircea Cipariu după ce a citit un poem al Sorinei: „Haideți cu încurajările, e ceva inedit pentru asemenea talent”. Sorina a ales să-și publice pe Facebook o parte a poemelor sale, lucru care a ajutat-o să cunoască alți scriitori contemporani, cum ar fi Dan Ciupureanu, autor al cărții” Omar și diavolii”, scriitor care, de asemenea, a ajutat-o foarte mult pe Sorina cu sfaturi pentru poeziile sale.
Prioritate: publicarea poemelor într-un volum
Eleva din Salcea ne-a spus că o prioritate în acest moment ar fi publicarea poemelor sale într-un volum. Există o editură cu care Sorina a acceptat colaborarea. „Anul acesta a venit cu multe vești și schimbări, lucru care m-a determinat să fiu mai hotărâtă și mult mai sigură pe mine. Cu siguranță că voi încerca să particip și la concursuri de poezie”, ne-a destăinuit Sorina Rîndașu. Profesoara Lăcrămioara Hîncu, cu care Sorina studiază Limba română, a sprijinit-o enorm, mai ales de când a descoperit că eleva sa are o pasiune pentru scris. La început, Sorina a fost cam reticentă în a-i spune profesoarei despre pasiunea sa, dar acum recunoaște că „profesoara Hîncu a avut un rol important în modelarea personalității mele, cu toate că nu i-am apreciat intențiile de la bun început. O apreciez foarte mult!”. La rândul ei, profesoara Lăcrămioara Hîncu a spus că evoluția și transformarea sunt vizibile la Sorina. profesoara a adăugat că „a privit cu teamă, durere și dorință de a ajuta. Sorina este un plus așteptat al literaturii de azi. Eleva are rezultatele bune și la concursurile și olimpiadele școlare”.
„Bacovia este, într-adevăr, scriitorul sufletului meu”
Sorinei Rîndașu îi place să citească. Îl adoră pe George Bacovia. Eleva se regăsește în personalitatea marelui poet, și, de asemenea, apreciază maturitatea pe care o adoptă în scrierile sale. „Bacovia este, într-adevăr, scriitorul sufletului meu, scriitor pe care îl consider un model. Din literatura contemporană, mă declar fană a Anei Blandiana și a lui Mircea Cărtărescu”, mi-a mai spus Sorina. Adolescenta din Salcea este foarte atrasă de poezia modernă, „întrucât ea eliberează autorul de orice formă de constrângere”. Consideră că poezia modernă permite exteriorizarea mai multor trăiri decât poezia clasică, cu rimă, ritm și măsură deja stabilite.
Pentru Sorina, poezia este o formă de eliberare, „o modalitate prin care societatea mileniului III dispare brusc, înecată într-un pahar cu apă”. A învățat cât este de ușor să conștientizeze că există doar ea, poeta, și foaia de hârtie pe care o are în față. Deși, spune adolescenta, în zilele de astăzi numai Dumnezeu mai este original, în poeziile pe care le scrie încearcă să dea un contur numai și numai ideilor sale.
„Îmi place să jonglez cu lucrurile palpabile pe care să le pot controla”
Sorina se pregătește pentru examenul de capacitate. Nu s-a gândit foarte mult la liceul pe care vrea să îl urmeze, ci mai degrabă la profil. Cu siguranță va alege un profil de filologie. La viitor nu se gândește niciodată foarte mult. Deși, după liceu, i-ar plăcea să urmez Facultatea de Litere din București. „Momentan, îmi place să jonglez cu lucrurile palpabile pe care să le pot controla. Ce rost ar mai avea să treci prin viață fără să fii surprins?”, mi-a spus adolescenta. Sorina este singură la părinți și locuiește împreună cu tatăl și cu bunica. Părinții sunt divorțați, iar pe mama ei nu a văzut-o de aproximativ 12 ani.
Leagănă-mă, viscolule
când e sala goală pașii înzăpeziți
își fac cruce
căci iarna e despre mănuși & sentimente materne
leagănă-mă, viscolule
toți mă abandonează
nici propriile mele cuvinte nu-mi pot ține de cald
eu sunt înfășurată în noapte
ad gloriam volant
noi acum sau niciodată
ori chiar mâine
leagănă-mă, viscolule
căci afară e un soare dezgustător
perdeaua e prea subțire
nici sanie nu e nici covor pentru pașii înzăpeziți
doar o cârpă de lacrimi
alea jacta est
se topesc ferestrele
zarurile sunt pe marginea mesei gata să cadă
ce-o fi o fi
leagănă-mă, viscolule
carpe diem de trei ori și încă odată pentru noroc
leagănă-mă, viscolule
că
mă topesc
Dicționar matern
fiecare pasăre cerne bucăți de cenușă
o punem între foi de dicționar la uscat
în dreptul cuvântului mamă
dicționarul aleargă până în noptieră
așteaptă până când îmi iau pastilele antidepresive
apoi iese și mă mângâie pe creștet
țese un sentiment matern să mă învelească
dar ce nu știe el e că nu mi-e frig
ci dor
dor
dor
apoi îmi spune noapte bună
și se duce fericit înapoi
să se sinucidă
cea mai frumoasă pasăre este însuși dicționarul
el poate învia din cenușa altora
din definiții
irelevante
așteptând să se verse peste frunzele ce în curând
vor acoperi cel mai greu sicriu peste care
va sta scris
„dreptul de a-mi abandona copilul
nu mi-l însușesc, mă
definește”.