O egalitate perfectă



Reiau lucrurile de unde le-am lăsat în articolul trecut pentru a le duce mai departe, sub semnul acestei egalități, sau acestui X, cum ar spune pariorii: fotbal = bani. Sper că nu o contestă nimeni, vremea fotbalului romantic a trecut de mult. Aşadar tot ce se modifică în jurul sau în interiorul fenomenului are legătură cu banii. Sistemul cu play-off şi play-out menține de fapt interesul asupra competiției chiar dacă una dintre competitoare se distanțează. Asta se traduce în mai multă audiență, mai mulți (tele)spectatori, mai multe derby-uri, mai multe meciuri. Dar acestea, deşi sunt diluate, ni se vând la preț întreg. Şpriț în loc de sec la aceiaşi bani. În mod normal, campionatul nostru era în momentul ăsta cam gata, se pierdea interesul.

Şi mai departe, cum ziceam. Grupele mamut din cupele europene înseamnă tot bani, şi mai mulți bani. Pe acelaşi sistem, mai multe meciuri care ne păcălesc prin numele echipelor, dar multe cluburi au ajuns să se menajeze pentru competițiile interne! Cine nu o face, înseamnă că nu prea are concurență în campionatele proprii (PSG, Bayern). Şi chiar dacă momentan şi altele au părut serile astea la turație ridicată, mai târziu sezonul încărcat îşi va cere tributul. Dar adevărul e acela pe care l-am scris încă de la începutul acestui nou sistem, acum un an: cu 24 de calificate din 36, meciurile din toamnă contează prea puțin. Să ne amintim: la finalul grupei de 36 din primul sezon cu acest sistem, Liverpool onora competiția şi termina pe primul loc, în timp ce PSG, care urma să câştige competiția, se afla abia pe locul… 15! Cât de nedrept, nu? Sunt ironic. Ăsta e sistemul, te adaptezi. Nu cred că vreun ziarist, pe modelul Mironică, a plâns pe umărul lui Liverpool…

Şi toate celelalte modificări de la campionatele europene şi mondiale, cu mărirea continuă a numărului de participante, se înscriu în aceeaşi logică a banului. E şi vina noastră, ne place fotbalul, îl urmărim, citim despre el…:)



Recomandări