Astronomii au reușit să descifreze motivele pentru care luminozitatea lui Epsilon Aurigae, o stea foarte strălucitoare aflată la o distanță de 2.000 de ani-lumină de Terra, scade la intervale regulate, potrivit unui studiu publicat în revista Nature, informează AFP.
Descoperită în anii 1820 în constelația Auriga, această stea i-a intrigat multă vreme pe astronomi, deoarece luminozitatea ei scade brusc la fiecare 27,1 ani, pentru o perioadă de 18 luni.
Oamenii de știință au crezut mai întâi că era vorba de o eclipsă provocată de trecerea unui astru între Epsilon Aurigae și Terra.
Astronomii au considerat ulterior că este vorba de o stea binară, compusă din două astre care orbitează unul în jurul celuilalt, dintre care doar unul poate fi văzut de pe Pământ.
În cea mai mare parte a secolului XX, mulți cercetători au considerat că o stea întunecată și rece gravitează în jurul unei stele strălucitoare. Alții au evocat posibilitatea unei găuri negre care ar absorbi lumina emisă de steaua strălucitoare.
Abia recent, astronomii au avansat teoria existenței unui disc gros de praf în jurul stelei, care, la intervale regulate, se regăsește în planul dintre Epsilon Aurigae și Terra.
Această teorie a fost recent validată cu ajutorul tehnicii numite interferometrie, ce constă în combinarea fasciculelor luminoase primite de patru telescoape și apoi amplificarea imaginii obținute. Această imagine este de 100 de ori mai clară decât cea obținută în mod direct de telescopul spațial Hubble.
Actuala eclipsă a stelei Epsilon Aurigae, care a început în 2009 și care va dura până în 2011, a fost unul dintre evenimentele cheie în 2009, desemnat Anul internațional al astronomiei.
