O doamnă a scrisului bucovinean

S-a ivit pe lume, la Păltinoasa, în răsfățul unei primăveri exotice a primei zile de Mărțișor din îndepărtatul 1928, într-o familie pe care Dumnezeu avea s-o bucure cu încă opt copii! De când se știe a fost locuită de pasiunea devoratoare a scrisului, pe care nu și-a putut-o stăvili niciodată. Prima ei corespondență a trimis-o, în 1950, la cotidianul „Lupta Poporului” din Suceava, condus de poetul Eugen Frunză. Începutul a fost sfielnic. În 1954 a absolvit cursurile de redactori pentru rețeaua locală, organizate de Radio București, după care a devenit responsabila Centrului de Radioficare din Câmpulung Moldovenesc. De acest oraș avea să-și lege tot restul vieții. Tot de atunci câmpulungenii, cititori de gazete, „navighează” continuu cu gândul alături de draga lor cronicară, fostă metodistă și apoi directoare, foarte mulți ani, a Casei de Cultură a Sindicatelor. Am avut plăcerea s-o cunosc prin anii ’60, pe ogorul roditor al scrisului, în paginile cotidianului „Zori noi”, a cărui colaboratoare activă era.
Apoi când, în 1971, eu însumi am devenit câmpulungean, am avut privilegiul neașteptat s-o cunosc îndeaproape. Întorcându-mă cu gândul pe apele învolburate ale Timpului, voi constata că Artemisia Ignătescu, căci despre ea este vorba, a scris la gazetă mii de articole, unul mai interesant și mai captivant decât altul. Avansarea în vârstă nu i-a redus ritmul aparițiilor gazetărești, dimpotrivă, i le-a amplificat.
Strălucita și neobosita cronicară a scris cu generozitate și cu noblețe sufletească, devotându-se urbei de adopție cu o dăruire exemplară. Despre ea, scriitoarea Doina Cernica spunea, pe bună dreptatea, că: „Un cronicar ca Doamna A.I. este un noroc rar în viața unei așezări, un noroc care trebuie prețuit”. Odată cu trecerea timpului, admirația mea pentru această Doamnă a scrisului bucovinean nu numai că nu s-a vestejit, dar a sporit în intensitate. A.I. scrie cu neostenită poftă. Nu s-a dovedit nici o clipă o semănătoare de cuvinte deșarte, expunerea datelor nu frizează nicăieri ariditatea, relatarea strict informativă, ci se exercită într-un stil nuanțat, cu reale inflexiuni expresive, printr-o sugestivă redare a atmosferei din variate locuri și împrejurări.
Și-a adus o contribuție fundamentală la cunoașterea multor personalități ale orașului, muncă pe care a făcut-o cu exemplară seriozitate. A adus în prim plan valori exponențiale evidente, din varii domenii, personaje cu alese și elevate înzestrări spirituale care prin munca și activitatea lor și-au depășit semenii lângă care trăiesc. Cronicara i-a așezat definitiv la locul ce li se cuvine în conștiința câmpulungenilor. A înțeles, ca nimeni alta, să-și cheltuiască bună parte din timpul liber, să și-l sacrifice, dacă vreți, în folosul conorășenilor ei. Slovele ei lasă dâre cu bogată și stăruitoare semnificație care nu se pot șterge ușor. Ele vor smulge mereu nu doar admirația contemporanilor, ci și pe cea a posterității.
De o mare delicatețe sufletească, cu o viață luminoasă, puternic pilduitoare, cu o memorie foarte vie, o adevărată icoană a dăruirii de sine, această femeie-etalon culege azi la cheutoarea vieții 86 de roze! Ori de câte ori o văd, mă întreb nedumerit și uimit: oare din ce izvoare ascunse erupe atâta energie năvalnică, de unde atâta neastâmpăr cu care-și animă viața, și acum, la vârsta înțelepților? Pentru că peste toate viscolirile și cumpenele destinului, care n-au fost puține, de când o știu, doamna Ignătescu transmite celor din jur o tinerețe neîntreruptă și cuceritoare, lăsând să se înțeleagă că e predestinată la o tinerețe fără bătrânețe! Numele ei este unul de referință pentru câmpulungeni.
Cu câteva zile în urmă peste 200 dintre ei au omagiat-o într-un cadru cu aură de autentică sărbătoare, la ieșirea în lume a celei de a doua cărți pe care a scris-o și-a intitulat-o îmbietor „Frânturi de viață”. Cu acest prilej le-a mărturisit admiratorilor că și-a scotocit îndelung sipetul amintirilor și va povesti, în al treilea volum, tot ce gândul îi șoptește. Cartea va cuprinde o serie de spovedanii memorabile și aduceri aminte neprețuite despre mari personalități (scriitori, actori, cântăreți ș.a.) care ne-au vizitat orașul.
Participanții i-au poftit cu cea mai curată bucurie și sinceritate; nesecate puteri creatoare, seninătate sufletească și sănătate deplină, implorându-l pe Cel de Sus, să-i țină spiritul mereu tânăr și să nu-i împuțineze nicicând sprinteneala creatoare, iar lâncezeala vârstei să n-o simtă niciodată. Fie ca vânturile primăverilor ce vin să-i vestească doamnei Artemisia Ignătescu numai bucurii, iar ce nu i-am spus noi aici să-i spună, în zborurile-i vulturești, propria ei închipuire.
Mihai BURDUJA