O discuție incendiară cu politologul Stelian Tănase



O discuție incendiară cu politologul Stelian Tănase
O discuție incendiară cu politologul Stelian Tănase

– „Comunitatea Națională de Informații, expresie a unui conflict pentru stăpânirea serviciilor secrete”
Profesor de științe politice, scriitor, analist politic, jurnalist. Mai pe scurt, Stelian Tănase. Cunoscut de opinia publică mai ales pentru activitatea din mass-media, Stelian Tănase fiind realizatorul mai multor emisiuni TV de impact de-a lungul vremii, printre care amintim „Orient Express” (Antena 1) sau „Mașina de tocat” (TVR 1). Actualmente realizează emisiunea „10 fix” la Realitatea TV. A scris numeroase cărți, cele mai cunoscute fiind „Revoluția ca eșec. Elite și societate”, „Anatomia mistificării”, „Acasă se vorbește în șoaptă. Jurnal și dosar din anii comunismului târziu”, iar ultima carte, lansată anul trecut, „Clienții lu’ Tanti Varvara”, este în topul de vânzări la editura Humanitas. Prezent sâmbătă pentru câteva ore la Suceava, Stelian Tănase a acceptat să vorbească despre integrarea României în UE, despre cât de atipic este președintele Traian Băsescu, despre dosarele Securității și, nu în ultimul rând, despre cum l-a amenințat Miron Cozma cu moartea.
– Nu cu mult timp în urmă ați spus că acest an este unul decisiv pentru procesul de integrare a României în Uniunea Europeană. Pe ce vă bazați?
– Pe ultimele 12 luni. Acum se fac bilanțurile, acum se va vedea foarte bine ceea ce s-a făcut și ceea ce nu s-a făcut. Pe de altă parte, România a lăsat foarte multe lucruri pe ultima parte a cursei. Exact așa cum fac și studenții care învață cu o zi, două, înainte de examen toată materia pe care au ignorat-o luni de zile. Cam asta este, din cauza asta am spus că este un an decisiv.
– Ce credeți că ar trebui să facă politicienii noștri în acest an? Care sunt lucrurile de care ar trebui să se ocupe în regim de urgență, dacă se poate spune așa?
– Două fenomene am observat. În primul rând avem niște restanțe legislative și al doilea lucru sunt legi votate, legi care sunt în spiritul european, dar care nu se aplică sau se aplică parțial. Avem o mare problemă, aceea ca toate documentele pe care le-am semnat să fie puse în practică. Deja am primit observații de la Bruxelles în legătură cu asta.
– Acum câțiva ani, românii doreau aproape în unanimitate integrarea în Uniunea Europeană. În ultimul timp sondajele arată o scădere de procente la acest capitol. Devine cumva românul mai sceptic?
– Nu devine mai sceptic, însă este mai bine informat și începe să aprecieze mai just și costurile, eforturile pe care trebuie să le facem. Începe să fie îngrijorat, dar nu cred că opțiunea pro-europeană este amenințată cumva în România. Totuși, România este una din țările cele mai entuziaste în legătură cu integrarea.
– Ar fi o dramă pentru România o ratare a integrării?
– Nu poate să rateze integrarea, este o decizie care s-a luat deja la Bruxelles. România va fi membră a Uniunii Europene. Principala chestiune este când. În 2007, 2008, 2009. Chiar în 2010, au spus unii.
– „Cred că Tăriceanu a început să puncteze, iar Băsescu pierde un pic teren”
– Cum caracterizați activitatea președintelui Băsescu în anul care a trecut? A forțat puțin nota? A fost cumva un președinte atipic?
– Nu, fiecare președinte din cei trei pe care i-am avut, și chiar și Ceaușescu a fost președinte, cu toate că nu a fost ales democratic, a fost într-un fel atipic. Deci am avut președinți atipici, fiecare cu problemele lui, cu profilul lui. Despre Băsescu aș spune că discursul lui, spre surprinderea mea, a fost cam alături de agenda publică. El este un președinte care vrea să fie popular, dă această impresie că este aproape de nevoile oamenilor. Dacă vedem temele cu care el a venit în viața publică, ele nu sunt și preocupările societății românești. Problema anticipatelor sau alte lucruri abordate de Băsescu nu au nici o legătură cu ce probleme au oamenii.
– Am asistat în primul an de guvernare la mai multe „meciuri” între președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu Tăriceanu. Cum vedeți relația dintre cei doi?
– Cred că anul acesta va fi mai bună. Au fost foarte mari tensiuni. Este o competiție pentru întâietate între cei doi. Tot timpul a fost. În primul rând, chiar Constituția generează această competiție, această confruntare. Cred că Tăriceanu a început să puncteze. Băsescu pierde un pic teren pentru că fișa postului, așa cum este definit postul de Constituție, dă anumite prerogative și autoritate Guvernului și președintele este destul de decorativ în Constituția României. E adevărat, asta este în contradicție cu faptul că are un mandat puternic, fiind ales prin vot direct. Ceea ce nu este cazul cu premierul, care este numit. Dar fișa postului, atribuțiile premierului, sunt mult mai complicate și are autoritate mult mai mare. De aici rezultă faptul că are mai multă putere.
– „Arhivele care s-au primit au fost cu siguranță bine epurate”
– Cum vedeți recenta înființare a Comunității Naționale de Informații?
– Ea este expresia unui conflict pentru stăpânirea serviciilor secrete între cele două palate. A fost și sub Iliescu lucrul acesta, a fost și sub Constantinescu acest conflict, cine controlează serviciile secrete. Și se dorește o centralizare sub controlul președintelui a informațiilor. Astfel încât, premierul va primi cât și când va dori Comunitatea Națională de Informații, adică președintele.
– O altă problemă intens dezbătută și comentată este activitatea Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Dumneavoastră cum comentați activitatea acestei instituții?
– CNSAS-ul s-a zbătut, s-a luptat foarte puternic pentru a ajunge la arhive. Dar trebuie să spunem că el a fost măcinat de conflicte interne. Băsescu a dat acum drumul la arhive, nu a dat drumul și la creierul acestei arhive care este „Indexul”. Totuși, este o uriașă cantitate de informație care este acum liberă la cercetare. Evident că în raport cu ceea ce am crezut și cu ceea ce ne-am așteptat este mult mai puțin. CNSAS-ul a făcut mult mai puțin. Dar instituția a fost foarte vizibilă în toți acești ani și a dat imaginea aceasta, sigur, în urma unor frământări foarte puternice între cele două aripi, Onișoru și cei trei, Pleșu, Dinescu și Patapievici. Dar până la urmă se pare că lucrurile sunt în termeni mai buni decât acum doi ani, când de fapt era o instituție defunctă și devenise un fel de „caraghioslâc”.
– Dar nu credeți că nu există acces la multe dosare, care pot fi compromițătoare pentru unii și care sunt, să spunem așa, „palmate”?
– În primul rând că arhivele care s-au primit au fost cu siguranță bine epurate. Cu siguranță că sunt foarte selective, dar oricum, în comparație cu ce a fost până acum este mult mai mult. Eu sunt un cercetător, merg în arhive, citesc, scriu cărți. Eu mă aștept acum la o explozie de informații despre trecutul nostru. Cred că tinerii cercetători, scriitori, intelectuali, vor merge în aceste arhive și în altele și vor scoate cărți, cercetări, rapoarte, pentru că suntem foarte în urmă, inclusiv față de țările din Est. Am văzut și sunt la curent cu cercetările poloneze și maghiare, de pildă, și care sunt mult mai avansate și mult mai sofisticate decât ceea ce oferim noi astăzi ca știință a istoriei recente. Și cred că ar fi momentul să începem să recuperăm câte ceva.

Votul uninominal, sinucidere a actualei clase politice
– De ce se ferește clasa politică de votul uninominal?
– Pentru că ar însemna o revoluție la nivelul clasei politice, o sinucidere a ei. Din personalul politic actual, din personalul de acum al Parlamentului, nu ar rămâne probabil nici 10%. Votul pe liste este foarte convenabil pentru actuala clasă politică. Este vorba despre interese mari, iar mulți intră în Parlament doar pentru a susține anumite interese, fiind doar o simplă masă de manevră.
Amenințat cu moartea din închisoare de Miron Cozma
– Acum câteva zile, judecătorii timișoreni au decis ca Miron Cozma să nu fie eliberat și să mai petreacă ceva vreme în închisoare. Care este opinia dumneavoastră față de acest caz intens discutat zilele acestea?
– Miron Cozma este un personaj negativ al României și mai multe nu vreau să spun. El este cel care, acum câțiva ani, m-a sunat din închisoare și m-a amenințat cu moartea. Era în celulă cu Fane Spoitoru și mi-a spus că îl va trimite să mă aranjeze. Făceam pe atunci o emisiune de televiziune care se numea „Orient Express” și în care am avut o rubrică în care l-am ironizat pe Miron Cozma. A văzut el sau i-a spus cineva, nu știu, cert este că m-a sunat să-mi spună că mă omoară.