M-am abținut să scriu în timpul campaniei electorale. Mi s-a părut și mi se pare corect ca ziariștii să nu influențeze electoratul prin opiniile proprii, publicate în gazete. Să prezinte doar fapte, declarații, întâmplări, iar alegătorii, suficient de maturi, să decidă singuri. Asta e părerea mea. Ce au făcut alții, ce fac alții, e treaba lor.
Aveam convingerea, de acum multe luni, că românii își doresc o schimbare. Iar o schimbare, o schimbare adevărată, ar fi fost reprezentată de Crin Antonescu. Un politician pe care l-am simpatizat multă vreme, până în vinerea dinaintea primului tur de scrutin. Citisem despre Crin Antonescu, despre viața lui. Un om ca el, care a răbdat și de foame în anumite momente ale vieții, știa, credeam eu, ce înseamnă greul. Știa că respectul înseamnă mult în viață, că bunul-simț îți poate deschide mai multe uși și inimi decât bădărănia. Știa, probabil, că lucrurile se pot întoarce împotriva ta atunci când încerci să-ți păcălești semenii, când încerci să te arăți altfel decât ești. Credeam eu că știa. Dar vinerea dinaintea primului tur de scrutin, la confruntarea primilor trei, mi-a arătat, mie cel puțin, un Crin Antonescu care m-a dezamăgit total. În locul omului echilibrat și cu bun-simț, am văzut un Crin Antonescu extrem de arogant și de obraznic. Iar nominalizarea lui Tudor Chirilă ca exemplu de moralitate a fost picătura care a umplut paharul. Dar Crin Antonescu nu s-a oprit aici. La anunțarea exit-poll-urilor de după turul I, Crin Antonescu a început să tune și să fulgere împotriva mogulilor, atacându-i exact pe aceia care, luni în șir, îl sprijiniseră și-l desfătaseră cu ore nesfârșite de prezență pe posturile lor de televiziune.
Și când credeam că totul s-a terminat, în prima zi de după turul I, când nici nu se terminaseră de numărat bine toate buletinele de vot, Crin Antonescu anunță că se aliază cu Mircea Geoană, care, în scurt timp, devine, declarat, chiar prietenul lui. Dar cine este Mircea Geoană? Este exact omul pe care, cu vreo 72 de ore înainte, în fața unei țări întregi, Crin Antonescu îl acuza că este mincinos și îl făcea în toate felurile. Cum poți să te aliezi cu un mincinos, cu un comunist, cu un om manevrat de alții, cu un individ plin de păcate? Căci asta era Mircea Geoană, în viziunea lui Crin Antonescu. Dacă ai caracter, dacă ai coloană vertebrală, nu faci o asemenea alianță, indiferent că motivul este „proiectul Iohannis”, „demolarea lui Băsescu” sau „salvarea panseluțelor purpurii”. Sau nu faci un asemenea pas tocmai din respect pentru oamenii care au apreciat la tine o anumită linie, o anumită atitudine.
Cred că acest caz ar trebui să dea de gândit, de azi înainte, tuturor politicienilor români. Se spune că, în politică, niciodată nu trebuie să spui niciodată. Pentru că mâine, poți să te aliezi cu cel mai mare dușman de ieri. Știu toți politicienii lucrul acesta. Și atunci, dacă știu, ne putem întreba, firesc, de ce se comportă majoritatea așa? De ce trebuie să se înjure, să se jignească, iar apoi, spre stupefacția unor oameni normali la cap, să se pupe și să devină prieteni? De ce trebuie să fie dușmani când pot fi doar adversari, competitori? De ce atâta ură, de ce atâta încrâncenare?
Mi-a povestit un prieten că a fost în Germania în preajma unor alegeri. A stat două săptămâni și nu a realizat că sunt alegeri decât atunci când gazdele lui l-au anunțat că merg la vot. „La ce vot? Unde e campania electorală, unde e încrâncenarea, unde sunt miile de afișe?” Văzuse, e drept, vreo două afișe, dar nu le-a luat în considerare, credea că au rămas de la alegerile trecute. Acolo nu s-a oprit lumea în loc, nu s-a împărțit națiunea în două sau trei pe toată durata campaniei electorale și multe zile după aceea. Dar, probabil, acolo, oamenii fac politică din alte motive, iar lumea merge la vot pentru alte considerente decât la noi.
Să revenim, însă, la lucrurile pământești, la alegerile noastre. Dacă am avut o mare dezamăgire, Crin Antonescu, am avut, în schimb, și o certitudine, o eternă certitudine – Ilie Gherman, primarul comunei Slatina. L-am văzut, în turul I, generând haos într-o secție de votare și spunând apoi, despre ziariști și despre cei care nu erau de acord cu el, că ar trebui împușcați. Are acest personaj un talent deosebit de a provoca scandal la mai toate alegerile. Nu am auzit în turul II nimic de el, probabil l-a ascuns PD-L-ul pe undeva, că altfel nu îmi explic. Oricum, dacă PD-L se vrea un partid respectabil, ar trebui să se debaraseze rapid de acest individ, care este o rușine pentru ideea de lider politic local.
