O desfășurare vizuală expresivă, armonică și convingătoare

În „Salonul Alb” al Casei de Cultură „Platon Pardău” din municipiul Vatra Dornei s-a deschis sâmbătă o expoziție de grafică și pictură în realizarea căreia și-au dat mâna, ca semn de prietenie, colaborare și armonizare spirituală, doi creatori al căror nume s-a impus în perimetrul plastic sucevean. Humoreanul Radu Bercea și rădăuțeanul Ioan Bodnar, doi vajnici „sexigenari” (ca să utilizez un termen cu care-a fost gratulat mai întâi graficianul Mihai Pânzaru-PIM, atunci când a trecut pragul vârstei de 60 de ani) au răspuns invitației Violetei Codorean, juna directoare a așezământului de cultură dornean, și s-au însoțit din nou pe simeze (tandemul Radu Bercea – Ioan Bodnar are deja un consistent portofoliu comun de manifestări) realizând această expoziție care le subliniază personalitatea artistică, dar și capacitatea de a se completa reciproc într-o desfășurare vizuală expresivă, armonică și convingătoare. Lucrările (35 la număr) sunt rodul unui experiment artistic pe care l-au trăit împreună, o tabără de creație plastică la care au participat toamna trecută în Ucraina, care le-a oferit prilejul lucrului în „plein air” (pictură în aer liber) în care-au „decupat”, grafic și pictural, secvențe de peisaj urban și rural. Imagini fixate mai întâi pe retină, recompuse apoi și transpuse în expresie plastică, prin care privitorul, ca oaspete al galeriei dornene, poate să parcurgă un itinerar care, pornind din nordul Bucovinei, de la Cernăuți, se întinde apoi către Lvov și până la Kiev. Un limbaj plastic paralel, în care grafica în pastel și acuarelă a lui Radu Bercea, cu discretă și diluată policromie, se întâlnește cu extazul cromatic și cu materia picturală așternută în straturi consistente din lucrările lui Ioan Bodnar. Doi artiști care, așa cum remarca cineva, fac parte din „familia păguboșilor sublimi”, pentru că-și dăruiesc cu larghețe lucrările celor cărora le surprind tremurul privirii atunci când zăbovesc în fața unei imagini care i-a impresionat, doi prieteni care se respectă și doi parteneri de șevalet care se armonizează parcă printr-o formă de comunicare codificată, care au dobândit o expresivitate plastică inconfundabilă, pentru că nu se mulțumesc cu palide scânteieri de suprafață și reușesc, chiar și în peisaj, să întruchipeze sensuri și să-și „cartografieze” interiorul sufletului.