O crimă comisă zilnic de mitocanii țării

Niște sfaturi părintești cam discriminatorii primește candidul Harap Alb de la taică-su, înainte de lungul drum spre demnitatea de împărat, care îl așteaptă în celebrul basm al lui Ion Creangă. Punctual, i se recomandă să se ferească din toate puterile de ”omul roșu” și mai cu seamă de ”omul spân”.
După umila mea părere, mai util ar fi fost poate ca tatăl grijuliu să-i recomande să se ferească, cel puțin în egală măsură, și de femeia cu părul vopsit în roșu.
Dar, mă rog, să nu concentrăm atenția pe sexul frumos, ci s-o lăsăm axată pe sexul urât. Iar aici cred că povățuitorul ar mai fi trebuit să adauge ceva, la sfaturile lui profilactice: ca Harap Alb să se păzească și de omul care poartă sandale combinate cu șosete, de preferință flaușate și albe. Cu asta cred că ar fi trebuit să înceapă.
În ce mă privește, așa voi face cu copiii mei, când va fi să-i pregătesc pentru viață. Pentru că arareori am văzut vreo combinație vizuală mai grețoasă ca aceasta. Nici nu-i de mirare că atâția demni reprezentanți ai mitocăniei românești au adoptat-o, de-a lungul timpului.
Îmi vine brusc în minte fostul primar al Clujului, Gheorghe Funar, ăla de vopsea băncile din parc în tricolorul de pe stindard. Dar și Cristoiu cel peltic și merele de aur s-a lăsat ademenit de această modă, care face furori pe orice podium – național și internațional – al prostului gust. De unde ne-om fi procopsit cu așa o calamitate? Or fi adus-o rușii, cu tancurile lor? Imposibil, că ăia nu prea știu ce e șoseta, la putere fiind eterna obială. În fine, rămâne ca istoricii să se pună pe treabă și să ne lumineze.
Interesant e că purtătorii acestei crime vizuale nu văd nimic deplasat la ea. Ridicând din umeri, ei motivează că e bună sandaua, deoarece respiră piciorul în voie, trage aer în piept. Iar șoseta e și ea la locul potrivit în sanda, să nu se bronzeze neuniform lăboanța.