O confesiune retro-sentimentală cu un dozaj inteligent și armonic de sunet și imagine

Complexul Muzeal Bucovina (CMB) Suceava, care menține tonusul cultural al urbei în aceste zile toride da vară (cu numai o săptămână în urmă instituția muzeală a fost principalul organizator și coordonator al Festivalului de Artă Medievală “Ștefan cel Mare” din Cetatea de Scaun a Sucevei, manifestare care s-a înscris prin amploare ca cel mai însemnat eveniment cultural al acestei veri) l-a avut joi, ca invitat, în cadrul serilor muzicale care și-au reluat astfel săptămânala desfășurare, pe muzicianul Andrei Ignat, care a susținut un concert piano-solo cu proiecție de imagini digitale. Andrei Ignat, un muzician al cărui nume face parte din legenda rock-ului, beat-ului și free-jazului românesc din cea de-a doua jumătate a anilor ’60, care a cântat la început cu grupul “Andantino” iar mai apoi cu formațiile “Sideral” și “Sideral Modal Quartet” (ai cărei membri – între care se afla și el – au plecat cu contract și au rămas pentru totdeauna în occident, continuând să concerteze până în primăvara anului 1971, după care grupul s-a destrămat, fiecare membru evoluând apoi profesional și artistic în mod independent) a susținut și anul trecut un recital de pian la Suceava, în același salon de protocol al Muzeului de Istorie, unde, după mai multe testări ale instrumentelor existente în câteva instituții școlare și culturale sucevene, a găsit un pian care să răspundă exigențelor sale. Programul concertului din acest an, pe care Andrei Ignat l-a conceput și l-a propus din timp directorului general al CMB, Constantin-Emil Ursu, a vizat atât interpretarea unor compoziții proprii, o suită de improvizații și prelucrări pe teme tradiționale și universale, cât și fragmente din creațiile unor pianiști care l-au influențat (Chick Corea, Jan Johansson, Dollar Brand, Keith Jarrett, Harald Svensson, Esbjorn Svensson, Andres Widmark). Un recital acompaniat vizual de proiecția unor imagini care reconstituie parcursul său existențial, de la plecarea sa din România, din luna ianuarie a anului 1970 (“proiecția începe cu o imagine rece și se termină la fel”, ne-a prevenit el în scurtul discurs din deschidere), o succesiune retro-sentimentală de secvențe care marchează evenimente și momente de viață. O confesiune în care muzica și imaginea s-au completat reciproc și armonic, în care decupajul vizual din spațiul românesc s-a alăturat celui din largul perimetru european, cu precădere scandinav (Andrei Ignat s-a stabilit în Suedia de mai bine de trei decenii, unde a profesat ca arhitect), o suprapunere inteligentă și bine dozată de sunet și imagine, care, cel puțin pentru o oră cât a durat recitalul, i-a deconectat și i-a eliberat pe participanți de stresul cotidian. O limpezire și o curățare de zgura și tensiunea vieții de zi cu zi, realizată atât de simplu prin acest melanj audio-vizual pe care Andrei Ignat ni-l propune deja și pentru următorul an, desigur cu un alt conținut și într-o formulă itinerantă prin mai multe localități ale județului.