Timp de 50 de ani, mintea profesoarei Taziana Guga Vlad, dominată de un patriotism adevărat, formată la acele școli adevărate din Cernăuți, a elaborat forme și metode mascate prin care elevii să cunoască adevărata istorie a patriei, asta cu toate că era profesor de Limba Română.
În aceste condiții apare revista „Bistrița Aurie”, în paginile căreia își fac loc articole și versuri cu ample referiri la România Mare, sau Bucovina subjugată.
Organizează cenaclul literar „Lucian Blaga”, în cadrul căruia pe lângă elevi sunt atrași funcționari și muncitori talentați, ca în felul acesta ideea de patriotism să treacă pragul școlii. Colaborează pe aceleași teme cu revista „Cronica Românească”, din Roman, este un colaborator activ al ziarului local „Glas Dornean” și revista „Cetină de Tisa”, în care mânuiește cu dibăcie versul și proza patriotică.
Mai trebuie menționat faptul că în acele vremuri grele. Doamna Taziana sloboade o coloană de lumină românească, prin condeiul său și în publicațiile de dincolo de așa zisele hotare ale Bucovinei ca: „Ecoul Slovei”, „Codrii Cosminului”, „Țara Fagilor”, „Istorie și Destine”.
Pentru a-și putea masca ura și revolta, profesoara Taziana Guga Vlad a trecut prin toate formele de perfecționare profesională și a promovat toate gradele didactice cu calificativul maxim.
Cu toate că după descătușarea din Decembrie 1989, în care inimoasa patriotă și-a pus mari speranțe, granițele au rămas aceleași, în aceste condiții se adaptează noilor stări de fapt și împreună cu soțul său, prof. Veniamin Guga a participat în fiecare an la serbarea „Limba noastră cea Română” de la Cernăuți și încep un șir întreg de călătorii prin teritoriile Bucovinei ocupate și Basarabia.
Căutând să învingă o boală inerentă vârstei, își aduce un aport deosebit la strângerea legăturilor de prietenie, de astă dată, în condiții de libertate deplină, cu dorneni, bucovinenii și moldovenii din teritoriile ocupate.
Astfel la Vatra Dornei se înființează o filială a Asociației Culturale „ProBasarabia și Bucovina”, în care sunt atrase personalități de marcă ale culturii și istoriei dornene, foști deținuți politici, veterani de război și alte categorii sociale .
Pentru a-și mai ușura suferința sufletească, distinsa doamnă scrie și o serie de cărți cu caracter istoric și beletristic. Astfel în 1997, apare „Ibi Domo Sun”, 1999, „Rană Deschisă”, 2001, „Rană Deschisă” ediția a II-a, 2003, „Ibi Domo Sun” versiune bilingvă, (germano-română), 2006, „Eterne Vise”, 2008, „Dor de Acasă Heimweh”, (ediție bilingvă, română –germană).
Timpul, acest dușman al existenței umane, se scurge prin clepsidra faptelor, întâmplărilor și trăirilor noastre și numai așa putem deveni eroi sau nostalgici.
În cazul de față avem o luptătoare neobosită, care în baston, la o vârstă destul de înaintată, răspunde „prezent” la orice manifestare sau acțiune, fie ea la Cernăuți sau Chișinău.
Nici suferința fizică și nici cea sufletească, pricinuită de pierderea soțului său (2002) nu au stins acea coloană de lumină și patriotism.
Ori de câte ori stai de vorbă cu această distinsă doamnă, pe anumite teme din biografia sa, nu omite să menționeze faptul că orașul Cernăuți, concentrează în conștiința românească, o bogăție de amintiri scumpe ale trecutului nostru.
Azi, la cei 85 de ani, stimata noastră profesoară își mai dorește de la această viață trecătoare doar un singur lucru : Să vadă din nou ROMÂNIA MARE.
George TIMU
