Compania olandeză Brilliant Classics a dat lovitura, în apropierea aniversării Mozart, lansând opera integrală a compozitorului, într-o colecție de 170 de CD-uri, vândută la prețul de 100 de euro, înregistrând un succes enorm dar și critici la adresa strategiei de discount, informează AFP.
Integrala, care conține mai mult de 10.000 de minute de înregistrări, a avut cele mai mari vânzări în Franța, cu 70.000 de exemplare vândute, cifră record pentru sectorul clasic.
Pentru a realiza cu costuri cât mai scăzute acest proiect ambițios, directorul artistic de la Brilliant Classics, Pieter van Winckel, a reeditat înregistrări deja publicate. Mai mult de jumătate din înregistrări, însă, a trebuit să le producă singur, astfel că a apelat la artiști foarte tienri sau puțin cunoscuți. În plus, compania a tăiat din cheltuieli peste tot unde a fost posibil, inclusiv în ceea ce privește notele asupra operelor, care au fost reduse la minim.
Destul de bine primită de critică, integrala nu are o concurență prea mare. În 1991, cu ocazia bicentenarului morții lui Mozart, Universal a lansat o integrală a operei compozitorului, dar la un preț de câteva sute de euro.
Noua colecție nu a fost întâmpinată bine de toată lumea. Patrick Zelnik (directorul Naive) și Louis Bricard (fondatorul companiei de muzică Auvidis) semnează un articol publicat în Le Monde, în decembie 2005, în care deplâng faptul că producătorul olandez „a dat de înțeles cumpărătorului că valoarea unui disc este aceeași cu valoarea plasticului din care e fabricat”.
Replica distribuitorilor a venit imediat, aceștia susținând că muzica clasică nu trebuie să fie scumpă pentru a fi valoroasă.
În același timp, o altă controversă legată de numele lui Mozart s-a iscat la Berlin, unde un portret descoperit într-un depozit i-a antrenat pe experți într-o dispută cu privire la identitatea celui care este portretizat. Dezbaterea este cu atât mai aprinsă cu cât acesta ar putea fi ultimul portret al lui Wolfgang Amadeus Mozart, realizat înainte de moartea artistului.
Tabloul, care va fi expus la Salzburg pentru ce-a de-a 250-a aniversare a lui Mozart, arată un „Om în haină verde”, după cum indică titlul tabloului. Pânza a fost realizată în 1790, de Johann Georg Edlinger, un portretist al vremii, la Munchen, unde compozitorul a petrecut o scurtă periodă de timp înainte de moartea sa.
„Nu există nici o îndoială că este vorba de Mozart”, afirmă Wolf Lindemann, directorul Gemäldegalerie din Berlin, în custodia căruia se află tabloul, admițând totuși că s-ar putea ca o dovadă clară în acest sens să nu fie găsită niciodată.
Printre argumentele celor care susțin că porretul nu poate fi al lui Mozart se numără faptul că artistul a petrecut doar o săptămână la Munchen, timp insuficient pentru pictarea unui portret, având în vedere programul încărcat pe care l-a avut. De asemenea, unii experți afirmă că mărimea portretului sugerează că opera ar avea o pereche, în porretul unei femei, iar soția lui Mozart nu s-a aflat cu acesta la Munchen.
