O ciudățenie. Sau mai multe

Am urmărit integral gala Balonul de Aur, trofeu pe care, luni dimineață, eram convins că-l va obține Messi. Pe parcursul galei însă, am început să am îndoieli, fiindcă din prezentarea oficială a candidaților, punctată cu imagini și cu date concrete, îmi ieșea la calcul că Messi cam pierduse principalele bătălii ale anului, în măsura în care trofeul, deși individual, se leagă și de performanțele echipei / echipelor din care făcuse parte în sezonul anterior virtualul câștigător. Iar aici, argumentele pro Iniesta sau pro Ronaldo erau chiar solide. S-o luăm pe rând. Așadar, Iniesta, deși nu este un marcator, a înscris totuși 8 goluri. Dar a și dat 28 de pase decisive, ceea ce îl face probabil cel mai bun pasator al sezonului. Fără el, dar și fără Xavi, probabil că Messi ar fi ceva mai puțin decât îl arată cele 4 Baloane de Aur. În plus, Xavi a devenit campion european cu naționala Spaniei, în timp ce Argentina lui Messi n-a avut mai nimic de spus pe parcursul întregului sezon 2012. Să vedem atuurile lui Ronaldo: păi care altele decât că el și nu Messi a câștigat titlul de golgheter în Spania la sfârșitul campionatului? În plus, Real-ul lui Ronaldo, și nu Barcelona, a obținut titlul de campioană? Așadar, iese cam pe locul 2, atât față de Iniesta, cât și de Ronaldo. Nu vă grăbiți să aduceți în discuție recordul (de altfel absolut impresionant) de 91 de goluri marcate de Messi în întreg anul 2012, că pentru Balonul de Aur nu se iau în calcul și cele din noiembrie încoace, fapt dovedit și de neincluderea uluitorului gol al lui Ibrahimovici contra Angliei în nominalizatele pentru „golul anului”. El va obține acest trofeu abia la anul, pe vremea asta… Sau poate nu? Fiindcă dacă se votează ca anul ăsta, când titlul a fost acordat celui mai nehazos gol dintre cele 3 nominalizate, atunci n-ar fi de mirare să vedem vreo panaramă de gol, înscris la învălmășeală, cocoțat în moțul podiumului. Meritată, totuși ciudată, victoria lui Messi. Tot ciudat și „golul anului”. Dar cea mai mare ciudățenie a galei a fost superba interpretare a piesei lui Bob Dylan „If Not for You” de Pia Sundhage, antrenoarea anului.