Am avut parte de un El Clasico încă din zorii anului, cu decor hibernal la noi, cu temperaturi arabe la ei. Pare că a fost creat un departament de distracție fotbalistică pentru țările arabe bogate, că au de unde să sară cu banul, la nivelul menționat în titlu. Ba chiar, dacă tot e cerere, s-a creat Supercupa de patru echipe, de ar putea să câștige trofeul un club rămas pe sec în sezonul anterior. Penibil! Dar asta e lumea (post)industrială în care trăim.
Măcar pe parte fotbalistică, arabii și noi am fost serviți. Goluri multe, cinci în total, din care nu mai puțin de trei înscrise în minutele de prelungire ale primei reprize! Mai precis, în halca de prelungire a jocului acordată de central, de parcă era plătit la minut, ceea ce nu m-ar mira. Așadar, după 2-2 la pauză, Barcelona a mai marcat o dată în mitanul secund, iar asta i-a fost fatal ca antrenor lui Xabi Alonso: Realul l-a demis fără menajamente. Sunt nu mai puțin de trei editoriale pe această temă pe gsp(punct)ro, care acoperă aproximativ același spectru, al antrenorului care ține la disciplină, în timp ce jucătorii sunt artiști. Și când te gândești că Xabi Alonso ceruse conducerii să nu mai dea atâta putere jucătorilor! Nu cumva aceste viziuni păcătuiesc prin exclusivism? Păi Klopp, cel pe care l-ar vrea Realul, obținea și disciplină, și loialitate de la jucători. Și el ar fi trebuit să scoată jucători din teren, inclusiv pe Vinicius…
Dar altceva mi-ar fi plăcut să știu: ce s-ar fi întâmplat cu Alonso dacă, după eliminarea lui de Jong (îmi place jocul inteligent al olandezului, dar intrarea sa a fost prostească), madrilenii ar fi egalat la una din cele două ocazii cât roata tractorului, în care mingea a fost atrasă ca un magnet de portarul catalan? Nu a fost vorba de parade, pur și simplu jucătorii Realului au trimis anemic din 8-9-10 metri direct pe el. S-ar fi trecut la lovituri de departajare, iar într-una din porți era Courtois… Vasăzică, Real Madrid ar fi putut câștiga trofeul, evident antrenorul ar fi rămas, starea de spirit se schimba, iar în restul sezonului, adică un retur întreg, nimic nu era pierdut. Nu vom ști niciodată.
P.S. Dacă tot am menționat ”zerouri”, a mai căzut unul, cel al egalurilor lui Inter. Previzibil, totuși, în derby-ul cu Napoli.
