O căsnicie trainică pornește de la o relație autentică cu Dumnezeu

Căsătoria: tu, celălalt și Dumnezeu
În societatea noastră se pune foarte mult accent pe trăsăturile individuale, pe capacitatea pe care o are fiecare de a prelua controlul asupra propriei existențe, de a lua deciziile cele mai bune, de a stabili propriile priorități. Există teorii psihologice bine argumentate, care ne arată cum omul își poate crea propria stare de bine, gândind pozitiv asupra evenimentelor, precum și asupra atuurilor personale.
Există tendința de a oferi cel mai mare credit propriei intuiții, modului de a gândi și interpreta lucrurile, propriilor convingeri. Și toate acestea sunt parțial adevărate. De cele mai multe ori suntem creatorii propriilor vieți, visuri și destine. În majoritatea cazurilor, sunt extrem de importante voința, sentimentele și convingerile noastre. Riscul acestei abordări individualiste este însă de a ne pune pe noi înșine în centrul universului, de a deveni propriii dumnezei, de a nu mai lăsa loc în viața noastră relației cu Dumnezeu și cu semenii. Și toate acestea se pot întâmpla chiar în condițiile în care noi continuăm să trăim printre oameni, să avem familii, să desfășurăm activități diverse, să frecventăm biserica.
Celălalt e partener egal în relație ori simplu pretext?
Deși facem toate acestea, putem rămâne prizonieri în continuare ai propriilor concepții și interpretări și să nu ne întâlnim în mod autentic cu ceilalți. De câte ori nu se întâmplă ca, angajați fiind într-o discuție aprinsă cu cineva, să nu fim de fapt mult mai absorbiți de dialogul nostru interior?! De câte ori nu se întâmplă ca, fiind foarte îndrăgostiți, implicați în relația cu partenerul, să fim de fapt mult mai preocupați de părerea pe care acesta și-o face despre noi, de modul în care acesta vine în întâmpinarea nevoilor noastre sau corespunde criteriilor noastre?! Prinși fiind, așa cum deseori se întâmplă, în aceste mecanisme de gândire, ceilalți nu sunt parteneri egali în relație, ci devin simple pretexte. Singura modalitate de a avea o relație adevărată cu ceilalți semeni este de a avea în primul rând o relație autentică cu Dumnezeu. Iată de ce se spune, pe bună dreptate, că în momentul în care Îl punem pe Dumnezeu în centrul existenței noastre, cu cât ne apropiem mai mult de El, cu atât devenim mai apropiați unii de alții.
În relația de cuplu, dacă nu reușim să iubim partenerul din iubire pentru Dumnezeu, vom ajunge din nefericire să îl iubim din iubire pentru propria persoană. În aceste condiții este foarte ușor ca sentimentele noastre să devină fluctuante în momentul în care partenerul nu ne mai îndeplinește nevoile, nu ne mai confirmă convingerile și valorile.
Nu uitați să lăsați loc în relație pentru voia lui Dumnezeu
Într-o familie, există trei persoane: soțul, soția și Dumnezeu. Pentru a exista bucurie și armonie, este benefic pentru fiecare dintre aceste relații – a soților cu ei înșiși, a soților între ei și a fiecăruia dintre ei cu Dumnezeu – să progreseze. Este important ca fiecare dintre soți să se regăsească în relația cu celălalt și să simtă că își poate împlini potențialul personal. Iată de ce este important ca, încă de la început, înainte de căsătorie, cei doi să discute și să cunoască unul despre altul aspecte despre: câți copii doresc să aibă fiecare dintre ei, cum doresc să îi crească, ce gen de educație doresc să le ofere, modul în care fiecare dintre soți se raportează la valori precum adevărul, corectitudinea, altruismul, modul în care fiecare privește participarea la viața Bisericii. Vorbiți cu deschidere cu partenerul despre toate acestea și stabiliți câteva puncte de reper comune, în care să vă regăsiți fiecare dintre voi, însă nu uitați să lăsați loc și pentru voia lui Dumnezeu, să Îi lăsați spațiu să lucreze atât în inimile, cât și în relația voastră.
Ulterior, după căsătorie, iată câteva modalități prin care vă puteți asigura că relația voastră progresează în toate cele trei planuri – personal, cuplu, relația cu Dumnezeu. Deși este arhicunoscută ideea de a căuta, a descoperi și a desfășura activități în comun, ea tinde să fie uneori ignorată. Nu neglijați rugăciunea în comun, lectura în comun și discutarea ecoului pe care cele citite l-a avut pentru voi, plimbările și împărtășirea impresiilor, sentimentelor de peste zi. Chiar dacă uneori sunteți copleșiți de grijile cotidiene, rezervați-vă măcar câteva momente pentru aceste activități care v-ar putea hrăni sufletește și ar putea împrospăta starea de spirit în relație.
Stabiliți câteva reguli ale relației
Nu în ultimul rând, stabiliți câteva reguli de igienă ale relației, care pot duce la evitarea unor tensiuni inutile. Cu siguranță că fiecare dintre voi poate identifica repere care să vă fie de folos, care să vă ajute să evitați punctele de vulnerabilitate ale soțului/soției. Din acest motiv voi prezenta, cu titlu exemplificativ, doar câteva dintre acestea: dacă aveți ritmuri și niveluri de energie diferite, unul dintre voi fiind persoană nocturnă, iar celălalt o persoană matinală, evitați discutarea subiectelor contradictorii după o anumită oră, când ar putea să intervină oboseala, în timp ce amânați discutarea subiectului pentru momentul în care amândoi sunteți în formă, rugați-vă pentru soț/soție, apreciați gradul de oboseală sau încărcătura psihică a partenerului și încercați în acele momente să nu îl supraîncărcați cu probleme suplimentare – acordați prioritate nevoii sale de liniște, odihnă, urmând ca discutarea problemelor să fie amânată pentru a doua zi.
(sursa: Ziarul Lumina)