Una dintre puținele case din secolul al XVIII-lea care mai există în Suceava, singura casă din oraș cu destinație de muzeu memorial-documentar, a aparținut inițial baronului armean Ariton Kapri.
Casa era înregistrată în anul 1828 pe numele baronului Ariton Kapri
Casa, care figurează în „Registrul cadastral” întocmit în anul 1796 de administrația austriacă a Bucovinei, înregistrată din anul 1828 pe numele baronului Ariton Kapri, a devenit, în anul 1886, proprietatea teologului cărturar Simion Florea Marian, care a cumpărat-o de la George și Johann Kapri, cei doi fii moștenitori ai baronului.
Primul negustor armean din Bucovina căruia i s-a recunoscut, în anul 1785, de către împăratul Iosif al II-lea, apartenența la starea nobiliară, Ioan Capri/Kapri, a deschis calea uneia dintre cele mai înstărite familii din această zonă.
Familia Kapri, care locuia în conacul cu blazon nobiliar pe fronton de la Iacobești, deținea mai multe proprietăți în Suceava. Casa despre care vorbim a fost însă scoasă la vânzare pentru plata unor datorii urgente făcute la jocul de cărți.
Simion Florea Marian a cumpărat casa cu banii acordați ca premiu pentru lucrarea „Ornitologia poporană română”
Stabilit în orașul Suceava în anul 1883, unde a fost numit „învățător provizor de religiune” la Gimnaziul Superior Greco-Oriental (Griechisch-Orietalische Kaiserliche-Konigliche Obergymnasium în Suczawa), Simion Florea Marian, care la instalarea în urbe a închiriat o locuință modestă în apropierea Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou”, a cumpărat această casă cu banii acordați ca premiu de Academia Română (4.000 de lei aur – Premiul „Năsturel Herescu”) pentru lucrarea „Ornitologia poporană română”.
În baza contractului de vânzare-cumpărare, Tribunalul cercual din Suceava dispunea, la data de 13 august 1886, înregistrarea dreptului de proprietate asupra corpului tabular care includea casa, cu grajd zidit și grădină, pe numele lui Simion Florea Marian.
„Casa câștigată cu condeiul”, așa cum spunea el, menționată pe „Harta cadastrală” a orașului din 1856, la numărul 329, era destul de degradată și nu oferea condiții decente de locuire. De aceea, Simion Florea Marian, ca nou proprietar, a încheiat un contract cu antreprenorul Mendel Eisenberg pentru lucrări de reparații și amenajare a imobilului. Lucrările, prezentate în detaliu în contract (dar cărora li s-au adăugat pe parcurs și altele), au ajuns la suma de 520 de florini.
Singura casă din municipiul Suceava cu destinație de muzeu memorial-documentar
Casa, cu o suprafață construită de 210 m.p., nu a fost niciodată restaurată integral, dar în anul 2000 s-au efectuat o serie de lucrări de reparații interioare, iar în 2005 a fost prevăzută cu centrală termică pe gaz.
Casa memorială Simion Florea Marian, înscrisă la poziția 34.b.001 în Lista monumentelor istorice, este singura casă din municipiul Suceava cu destinație de muzeu memorial-documentar.
În anul 2013 Editura „Karl A. Romstofer” a Muzeului Bucovinei a editat o amplă lucrare cu titlul „Fondul memorial-documentar Simion Florea Marian din Suceava. Istoric. Contribuția la cultura română” (cca. 800 pagini cu anexa bogat ilustrată), teza de doctorat a muzeografei Aura Doina Brădățan, teză susținută în anul 2011 la Facultatea de Științe Umaniste a Universității Valahia din Târgoviște, lucrare care a constituit sursa principală de documentare pentru acest articol.
„Casa câștigată cu condeiul”
În „casa câștigată cu condeiul”, în care au locuit urmașii academicianului Simion Florea Marian (decedat în anul 1907), s-au păstrat, prin grija acestora, numeroase documente și obiecte personale care au stat la baza demersurilor pentru salvarea imobilului de la demolare și organizarea unui muzeu memorial.
În anul 1953 suprafața casei a crescut prin construirea a încă două încăperi (cămară și baie).
Contractul de donație din anul 1972, care cuprinde bunurile din Fondul memorial – documentar Simion Florea Marian (cu mențiunea funcționării acestuia în mod obligatoriu în casa în care a locuit și și-a desfășurat activitatea cel mai mare om de știință pe care l-a avut Suceava) vizează un tezaur de cărți vechi și rare, documente personale și familiale, documente istorice, manuscrise, fotografii, precum și câteva piese de mobilier.
Donației mobiliare, care a fost completată pe parcursul anilor, i s-a adăugat, din anul 1981, imobilul și grădina din jurul acestuia.
