În cadrul proiectului RO 2006/018-449.01.07, finanțat de către Uniunea Europeană și derulat de către Primăria Cacica, în colaborare cu Primăria Cupca, Primăria Oprișeni (raionul Hliboca, reg. Cernăuți/Ucraina) și Societatea Culturală „Ștefan cel Mare”-Bucovina din Suceava, a fost facilitată editarea monografiei localității Cacica, intitulată „Un sat din Bucovina numit…Cacica” (autor prof. dr. Mugur Andronic, președintele societății culturale sus-amintite).
Lucrarea, apărută în condiții grafice deosebite la tipografia suceveană ROF, se structurează astfel: I. Cuvânt înainte (ing. Petru Todosi, primarul comunei Cacica); II. Introducere; III. Cadrul geografic al comunei Cacica; IV. File din istoria restituită a localității; V. Pagini din istoria exploatării sării la Cacica; VI; Din etnografia satului; VII. Cacica – un punct nodal de referință turistică în Bucovina; VIII. Din istoria culturii comunei Cacica.
În mod firesc, în cadrul lucrării un accent deosebit cade pe specificul de excepție al acestei deosebit de pitorești localități bucovinene, pe ale cărei meleaguri sarea s-a exploatat sub diverse forme, încă în urmă cu cel puțin șase milenii (civilizația Cucuteni, care folosea metoda recristalizării sării, prin fierberea saramurii, ceea ce se practică și astăzi la salină). De asemenea, sunt prezentate numeroase și detaliate informații inedite, de epocă austriacă, legate de începuturile industriale a sării de aici.
Alte informații interesante jalonează apariția și evoluția satului în epoca modernă, inclusiv pe baze de documente aparținând arhivelor din Viena și Cernăuți. De o importanță aparte se bucură și mănăstirea Pârtești (azi inexistentă), de la poalele culmii deluroase a satului, Obcina Călugărița, metoh al mănăstirii Humor, amplasată în actualul teritoriu cacican, care se ocupa în principal cu administrarea slatinelor din această zonă.
Istoria este la ea acasă aici și în domeniul turistic, prin cea mai mare comunitate poloneză din România, prezentată și sub aspect etnografic, precum și prin reconstituirea unor trasee turistice mai puțin cunoscute, vizând văile și bazinele hidrografice ale Solonețului și Solcăi.
În sfârșit, cartea place ochilor, minții și sufletului și prin deosebit de reușitele fotografii, datorate în mare parte autorului, natura parcă „respirând” prin porii hârtiei tipografice, totul încheindu-se prin poezia de suflet bucovinean a lui Mugur Andronic, „Cacica mea”.
Iată, pe scurt, coordonatele acestei monografii, ce se recomandă în fapt de la sine, scrisă cu profesionalism și sentimentalism de către istoricul și scriitorul ajuns astfel la cea de-a treisprezecea lucrare tipărită.
Dr. Bogdan NICULICĂ
O carte de suflet bucovinean
