„Fondul Bucovina”, de la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, păstrează între documentele donate de preotul Nicolae Pentelescu două tomuri în manuscris despre activitatea cizmarilor suceveni.
Cronica cizmarilor suceveni, de la organizarea de breaslă, la cea cooperatistă
Preotul Nicolae Pentelescu (1906 – 1994), care a slujit între anii 1956-1990 la Biserica Sf. Dumitru din Suceava, a întocmit lucrarea monografică intitulată „Însoțirea cizmarilor români – Suceava”, scriind istoria și ținând la zi cronica cizmarilor suceveni, de la organizarea de breaslă, până la cea cooperatistă.
Cele două volume, care au filele cu chenar ornamentat ca vechile cronici și cărți bisericești, alcătuiesc schița monografică a singurei bresle meșteșugărești care și-a continuat activitatea și „și-a respectat până în zilele noastre rânduielile moștenire de la înaintași”.
Ocoalele breslelor meșteșugărești din Bucovina
Lucrarea, care preia o serie de informații cu privire la organizarea și funcționarea asociațiilor și frățiilor profesionale din „Catastiful frăției blănarilor și cojocarilor din Suceava” (document care, într-o versiune refăcută în anul 1673, prezintă date încă din vremea domniei lui Vasile Lupu) reproduce textul tradus al Decretului din data de 10 iulie 1804, prin care guvernul de la Viena organiza în ocoale breslele meșteșugărești din Bucovina, bresle orânduite după Patenta din 9 mai 1778.
„Dară de vreme ce meșterii prin singuratele locuri nu sunt așa de mulți ca să se facă pretutindeni pentru fiștecare meșteșug osebite bresle, pentru aceasta breslele în două ocoale de bresle trebuie să se împartă, aceia mai aproape de Cernăuți, la Cernăuți, iară cei ce sunt aproape de Suceava, la Suceava să fie trași”.
„Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă”
În primul dintre tomuri, care în prezentarea informațiilor istorice subliniază constituirea la Suceava, în anul 1815, a unei bresle pentru meșteșugul cizmăriei, breaslă care avea ca „biserică patronală” Biserica Adormirea Maicii Domnului (sau Sf. Maria, cum îi spun sucevenii, din Ițcanii Vechi) se face consemnarea că, în anul 1883, breasla și-a confecționat un steag, care prezenta pe o parte icoana „Vovidenia”, iar pe cealaltă parte pe Sf. Grigorie Bogoslavul.
În anul 1923, cizmarii din Suceava s-au reorganizat profesional constituind „Însoțirea cizmarilor români – Suceava” și adăugând cu acest prilej steagului două eșarfe tricolore, una cu denumirea noii asocieri, iar cealaltă cu înscrisul „Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă!”.
„Pentru că de aur le-au fost mâinile”
Învelit într-o cămașă, steagul cizmarilor suceveni a fost păstrat în biserica patronală (unde se afla și făclia sau „lumânarea cea mare a breslei”) până în anul 1975, când a fost încredințat Muzeului din Suceava.
O replică a acestui steag (realizată în anul 1984) și lumânarea cea mare a breslei sunt scoase din biserică în fiecare toamnă, la data de 21 noiembrie, la sărbătoarea de Vovidenie, când se prăznuiește hramul bisericii (sucevenii spun că are loc „Hramul cizmarilor”) și sunt pomeniți răposații breslei.
Părintele Pentelescu scrie că cercetând paginile vechilor cronici ale parohiilor Sf. Dumitru, Sf, Nicolae, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe „scrise cu litere chirilice între anii 1800 – 1900, am desprins pe toți meseriașii suceveni alcătuind din numele și profesiunea lor o carte de aur, pentru că de aur le-au fost mâinile”.
Pe filele cu chenar ornamentat sunt trecute numele a 111 meseriași, începând cu Filip Polonic și încheind cu Ferdinand Șlic.
File cu chenar înflorat, pregătite pentru noi și noi însemnări
Tot în primul volum al lucrării sunt consemnați starostii breslei, 12 la număr, de la Ioan Ariton, la Eugen Bucătaru. Cel din urmă, născut în anul 1921, a devenit staroste în anul 1973 (când a primit steagul de breaslă de la Ioan Măciușan) și a condus breasla până în anul 2008.
Cel de-al doilea tom, care continuă cronica cizmarilor suceveni după anul 1986, cuprinde și biografiile unor meșteri cizmari (Zamfir Spoială, Constantin Paiuc, Iosif Persovschi, Eugen Vizitiu, Eugen Bucătaru), precum și o serie de fotografii – document, cele mai multe de la sărbătoarea de Ovidenie, care completează cronica ilustrată prezentată în primul volum.
O lucrare în manuscris căreia i-au rămas multe file cu chenar înflorat pregătite pentru noi și noi însemnări. Pentru că „Însoțirea cizmarilor români – Suceava” încă există.
