O cantină a săracilor

Ne spune Milan Kundera, într-o cărțulie de-a sa, că arta unui bărbat nu stă în a cuceri o femeie, ci în a se despărți de ea. O femeie poate fi cucerită, în cele din urmă, printr-o ofensivă inteligentă, prin retrageri simulate și atacuri purtate pe flancuri. De acord, este puțină bătaie de cap, dar tot prostul reușește, altfel n-ar fi planeta suprapopulată.
Pe când, acțiunea de-a te despărți de-o femeie trebuie înfăptuită cu delicatețe și cu zâmbet, chiar dacă pe dinăuntru tristețile își fierb tumultul. Un bărbat adevărat așa se dezleagă: lăsându-și deoparte orgoliul, atent însă la orgoliul fostei sale partenere. Orgoliu care nu trebuie, în nici un chip, rănit.
***
Această teorie îi e necunoscută lui Vadim, care s-a separat ca un mitocan de parlamentărița Leonida Lari, ușchită din PRM, la fel cum, înainte vreme, ușchită fusese din PNȚ.
Acum, după ce divorțul s-a pronunțat, Vadim ne-nștiințează că fosta sa parteneră de doctrină e-o „alcoolică incurabilă”, specializată în „chefuri de pomină”, care n-a fost eliminată la timp din PRM doar pentru „a-i asigura un mijloc de existență”, lui Vadim fiindu-i milă strașnică de ea.
Vreau să-i mulțumim, și pe această cale, lui Vadim. Până acum, n-am știut că Parlamentul poate ființa, în paralel, ca o cantină a săracilor și ca un centru de dezalcoolizare.