“O cafea pentru Ileana Bardă”

Locul de veșnică odihnă din cimitirul “Pacea” al artistei plastice ILEANA BARDĂ (de la dispariția căreia s-au împlinit sâmbătă trei ani) a căpătat “veșmânt” monumental, trainic și strălucitor din marmură albă. Pe locul mormântului cu maci și cruce de lemn, plăcut cu siguranță sufletului său levantin, dar amenințat ca odată cu trecerea anilor (când cei care-i păstrează încă acum vie amintirea vor osteni și ei sub povara vârstei și nu-l vor mai putea întreține) să se topească încet și să dispară înghițit de vegetația care se hrănește cu dorurile și gândurile neâmplinite ale celor care, acoperiți cu plapuma de pământ, s-au liniștit pentru totdeauna, s-a ridicat, prin grija Primăriei și a Consiliului Local al municipiului Suceava (care a dat curs solicitării membrilor filialei locale a Uniunii Artiștilor Plastici, alocând, pentru amenajarea locului de veci al artistei, suma de 5000 lei) un monument din marmură albă (realizat de firma suceveană “Prod Decor“ condusă de arhitectul Ionel Gligor, care, ca să fie spus, a “plusat”, de la sine, mult peste această sumă pentru împlinirea lucrării) care să-i păstreze neștearsă amintirea. Aceleași inimoase vecine și prietene, care i-au fost aproape “Doamnei Gri” pe parcursul ultimelor două sau chiar trei decenii de viață, i-au făcut pomenirea de cuviință întru liniștea și pacea sufletului său. Au venit să-i facă plecăciune și câțiva dintre foștii colegi de breaslă, dintre elevii și cunoscuții care au prețuit-o și care nu au uitat-o. Cei care-i călcau pragul (conformându-se devizei sale “Vii când vrei și pleci când vreau”) și care știau că “Doamna Gri” era o mare consumatoare de cafea (făcutul și sorbitul cafelei era un ritual în casa ei, probabil singura casă de pictor fără șevalet, întrucât, în „atelierul” ei din bucătărie, lucra așezată pe un taburet, având în față un scaun cu spătar de care-și sprijinea lucrarea și pe care-și ținea paleta cu culori) au băut și acum, așa cum făceau și atunci când îi îndemna ea, “o cafea pentru Ileana Bardă”. O cafea pentru “Doamna Gri” care mi-a amintit de una din lucrările sale intitulată “Stimulente”, în care ibricul și ceașca de cafea stăteau alături de un penson, de nelipsita-i țigară și de un inel cu piatră chihlimbarie, care numai ei îi șoptea ceva. O cafea pentru “Doamna Gri” căreia municipalitatea i-a ridicat acest monument funerar și pentru faptul că a purtat titlul de cetățean de onoare al urbei, monument care se află la doar câțiva pași de mormântul îmburuienit al surorii sale, atât de repede uitata muzeografă Lucia Stroiescu (cea care a conceput și a realizat aproape toate muzeele etnografice din județ), unul dinte oamenii la care, din păcate, se pare că nu mai are cine să se gândească.