Se vede clar că vremea ilustratelor și a felicitărilor, trimise de Crăciun și cu alte prilejuri festive în plic, prin poșta tradițională, s-a dus pe copcă. Bătut cu leuca în cap să fii să arunci banii pe timbre și pe celelalte trebuincioase, stând la mâna unor servicii demodate și a unor poștași, care, unii dintre ei, cam au obiceiul s-o facă lată de sărbători și să-și neglijeze obligațiile profesionale. Ce rost are când, la îndemână, pe măsuță, șade țanțoș jupânul calculator, ținând în arc sprintenul său e-mail, care îți catapultează mesajul spre destinațiile cele mai incomode, din patru zări ale lumii ? Nu e mai pragmatic așa ?
Nu-i pentru prima oară când pragmatismul trece ca buldozerul peste frumoasele vechi obiceiuri. Altădată, când primeam prin poștă o felicitare de sărbători, îmi tremura mâna, fiindcă mi-l imaginam pe expeditor cum alege cartonașul cu imaginea compatibilă aspirațiilor mele, cum scrie special pentru mine textul cu condeiul înmuiat în călimară, cum lipește plicul cu saliva personală și îi cimentează lipitura cu bandă adezivă, cum merge apoi până la cutia poștală și-l strecoară drăgăstos prin mica deschizătură…
Pe când așa, întrebuințând e-mailul computatorului sau sms-ul telefonului, cantitatea de căldură sufletească se reduce dramatic. Același mesaj, conținând aceleași banalități stufoase, trimis deseori simultan la o sută de persoane, într-o totală lipsă de sentiment… Ca și cum te-ai spăla repede pe mâini de o datorie care nu-ți face nicio plăcere.
Pragmatism crescut, agent termic sufletesc redus dramatic, țevile caloriferelor noastre interioare rămânând reci. Ce vremuri triste ! Citeam, în ziarul „Le parisien”, cum sunt revalorificate, în zilele astea, cadourile de Crăciun. După cum reieșea din datele publicate acolo, cei mai mulți primitori de cadouri nu au altă grijă decât să le scoată la vânzare și să capete ulterior un preț bun pe ele.
Ce barbarie ! Dar, mă rog, pragmatismul…
