O analogie

Supărarea nu-și are locul, are dreptate Șumudică, după acel 0-4 de la Roma. Mulți dintre băieții lui se pot retrage, căci nu cred că pot realiza mai mult decât să joace într-un meci oficial contra unui fotbalist-legendă în viață, precum Francesco Totti. Peste ani, vor putea spune „am fost acolo”, restul pălește. În schimb, Steaua are ce regreta, practic i-a scăpat din mână pe cei de la Villarreal, care au jucat slab, după cum a recunoscut tranșant și antrenorul lor. E drept, spaniolii au ales să meargă pe minima rezistență, le este suficient să nu piardă în deplasare și să-și ia punctele de acasă. Iar când mai au în teren și un tânăr-bătrân ca Pato, lipsit de orice fel de veleitate, ne dăm seama că grupa ar fi putut avea un clasament al tuturor posibilităților, cu toate patru echipele la cota trei puncte (ca în grupa F – Bilbao, Genk, Rapid Viena, Sassuolo). Din declarațiile de după meci, s-a putut constata că steliștii se bazează pe dubla cu Zurich, din care își doresc cel puțin patru puncte. Mă frapează asemănarea cu o situație de acum trei ani, când Steaua juca în grupele Ligi Campionilor, era pe zero după două etape și urma dubla cu Basel. Deci atunci se înfrunta cu primul loc în Elveția, acum la fel, doar că e vorba de primul loc din liga secundă. Ce a urmat? Poate vă mai amintiți, două rezultate de 1-1, goluri marcate de Tatu și Piovaccari. Brazilianul a egalat pe final în meciul de acasă, italianul a deschis scorul în deplasare, dar norocul s-a întors și elvețienii au înscris în minutele de prelungire. Astfel, planul de patru puncte a eșuat la mustață, iar Steaua a ratat și locul trei, care asigura primăvară de Liga Europa. Azi, dezavantajul este că locul trei nu duce nicăieri, așa că acele patru puncte țintite cu Zurich ar putea să nu fie suficiente pentru calificare. Ca fapt divers, pentru a ne face o idee despre (lipsa de) continuitate, să spunem că, dintre actualii jucători, în lotul din 2013 figurau doar Adi Popa – titular și atunci, Bourceanu și Pintilii – plecați și reveniți între timp, plus Niță și Filip – primul devenit titular între timp, al doilea tot rezervă.