Coaliția care l-a suspendat pe Traian Băsescu ne îndeamnă acum la liniște. Liniștea este cuvântul de ordine. Cel mai probabil pe această pedală se va merge în campania pentru referendum: nu-l puneți înapoi pe Băsescu dacă vreți să aveți liniște.
În fond, este un fel de șantaj emoțional: noi am făcut-o lată, acum înghițiți în sec, acceptați ce am făcut și avem cu toții liniște. Asta îmi amintește de o scenă care m-a marcat în copilărie. Era pe vremea lui Ceușescu și stăteam la o coadă imensă pentru că se băgase ceva la Alimentara din colțul blocului. Era una din acele cozi la care lumea se bulucise când văzuse mașina de aprovizionare venind, fără să știe sigur nici măcar ce se băga. Cumpăra orice. Era pe vremea aceea despre care ni se explică acum la OTV că trăiam bine și lumea era liniștită. Până la urmă, s-a aflat că se băgase pateu de ficat. Mare lucru pe vremea aceea un pateu de ficat. Coada era tensionată, pentru că oamenii știau că venise o singură mașină și că unii vor pleca acasă cu mâna goală. Ca să iasă bine la gestiune, vânzătoarea a venit cu o inițiativă care se purta pe vremea aceea de maximă fericire a poporului: vindea maxim câte trei pateuri de persoană și erai obligat să cumperi și o cutie de creveți vietnamezi (singura marfă care se găsea din belșug, nu cumpăra nimeni).
Oamenii au înghițit în sec: dădeau bani și pe creveți, doar-doar or apuca pateurile. Totul a mers conform planului, adică ne-am înghesuit la grămadă, o doamnă a leșinat în înghesuială și a pierdut rândul, șmecherii care le știau pe vânzătoare cumpărau mai multe pateuri decât fusese anunțat, nimeni nu protesta. Așa erau vremurile acelea în care poporul era fericit.
Această armonie de cartier a fost stricată de un domn în vârstă. Acel tip de om care apucase timpurile de dinainte, care știa ce este normalitatea. Lui i s-a părut în neregulă să fie obligat să dea bani pe creveți. Nu a vrut în ruptul capului, nu s-a mișcat de acolo și își reclama pateurile regulamentare. Vânzătoarea s-a enervat și i-a spus că nu îl mai ”servește”. Și aici urmează partea care m-a marcat cu adevărat: oamenii de la coadă s-au solidarizat cu vânzătoarea, doreau să apuce pateu și ”moșu`” îi încurca. L-au scos afară în îmbrânceli. Elementul perturbator a fost înlăturat de corpul social. Ne-am întors la liniștea de dinainte, la ordinea stabilită. Bineînțeles, toți știam că nu e în regulă, că domnul în vârstă avea dreptate și că vânzătoarea acționa abuziv. Dar coada a preferat liniștea, își dorea pateul.
Această scenă îmi vine în minte acum, când aud chemarea la liniște. Știm că au acționat forțând spiritul Constituției. Știm că nu e regulă. Că acționează abuziv. Că schimbă legile după cum le e pe plac. Dar vor să facem liniște, să ne vedem de treabă, să apucăm pateul. Oare cum va reacționa coada de această dată?
