La Palatul Copiilor vin copii talentați care vor să învețe să joace teatru
Activitatea artistică a copiilor are un rol important în îmbogățirea culturii lor, în educația afectiv-estetică și nu în ultimul rând, un rol distractiv.
Toți copii sunt talentați, toți pot să se exprime artistic într-un gen sau altul spre delectarea lor și a celor din jur.
Succesul de transpunere scenică a unui rol oferă multiple posibilitați de cultivare a personalității copiilor.
„Trupa de teatru „Piticoții”, a luat ființă în urma cu câțiva ani. Încercări timide la început, dar pe măsură ce anii au trecut am devenit din ce în ce mai îndrăzneți” a spus prof. Jana Palade, coordonatorul cercului Cenaclu literar – teatru.
“Anul 2008 a fost încununare a muncii noastre. O spun rezultatele obținute la prima participare la un concurs național de teatru. Piesa “Lacrima” a obținut la Pitești la concursul Național de creație și interpretare teatrală „Tudor Mușatescu” locul I, pentru cea mai bună scenografie. Micii actori Mara Croitor, Manciu Alexandra, Cimbru Magda, Iaschiv Marinela, Panțiru Alexandra, Țăran Georgiana, Lepărdă Răzvan și Bogdan Fărcane s-au bucurat de ropote de aplauze și trofee binemeritate” a continuat să ne spună doamna profesoară. Juriul de la Pitești a fost format numai din actori care au apreciat evoluția copiilor suceveni.
Am aflat că ei nu au interpretat doar rolurile ci și-au confecționat și decorurile, măstile, costumele.
„Mulțumesc pe această cale părinților care au fost foarte înțelegatori și le-au confectionat costumele, care au avut un mare succes“, a spus Jana Palade.
Am aflat că anul acesta copiii pregătesc o adaptare de Nina Casian, după Rudyard Kipling “Elefănțelul curios”, cu grupa de avansați și piesa “La anul …”cu grupa începătoare.
Copiii actori au mai crescut, unii au renunțat și au venit alții: Mirela Potlog, Ciobanu Jesisica, Jauca Roxana, Zofotă Andreea, Sidoriuc Simina, Moraru Miruna, Ohrenciuc Bianca.
Toți sunt frumoși, talentați și dornici de afirmare.
Lepărdă Răzvan, Cercul Cenaclu literar-teatru
Concurs foto – Lille 3000
Concursul de fotografie „Ideea mea despre frontierele din Europa”desfășurat în cadrul manifestării Lille 3000, și-a desemnat câștigătorii din județul Suceava. În cadrul parteneriatului încheiat între Consiliul Județean Suceava și Departamentul de Nord din Franța, în perioada ianuarie – 13 februarie 2009, s-a desfășurat concursul de fotografie „Ideea mea despre frontierele din Europa”, simultan în Județul Suceava, Voievodatul Lodz din Polonia, Municipiul Varna din Bulgaria, Comitatul Baranya din Ungaria si Departamentul de Nord din Franța. Un juriu format din reprezentanți ai Consiliului Județean Suceava, Inspectoratului Școlar al Județului Suceava, Uniunii Artiștilor Fotografi din Bucovina a desemnat cei 5 autori care vor reprezenta județul Suceava la această manifestare.
Cele 25 de fotografii premiate (câte 5 autori din fiecare țară) după ce vor fi prezentate în fiecare regiune participantă la concurs, vor fi expuse la Lille în perioada 15-25 mai unde vor fi premimate.Vă prezentăm fotografiile premiate și ideea fiecărui autor vizavi de frontierele Europei.
Membrii cercului
Presă scrisă, radio-tv
Caricaturi ale occidentalilor?
Avem pretenția ca acest articol să reprezinte un semnal de alarmă pentru generația actuală, legat de involuția noastră ca oameni și în ge-neral… Vom prezenta în consecință cazuri particulare ce ne-au determinat în acest scop, întrucât ne-am obișnuit ca subiectele prezentate pur teoretic să nu aibă niciun impact, rămânând la stadiul sec de observație.
Există o serie de criterii ce deosebesc omul de animal, cum ar fi: gândirea reflexivă, limbajul, dar nu în ultimul rând gustul pentru frumos, trebuință care a dus până la urmă la conceptul de moralitate în general și în fine, la manifestări ale artei. Totul a început de la celebrele desene de pe pereții peșterilor și până la perioada de grație a simțului estetic, pe care, strict subiectiv, aș încadra-o în curentele: renașterii, iluminismului etc.
Am involuat, iar involuția se simte în viața de zi cu zi…
A existat un timp în care un bărbat se emoționa numai la auzul foșnetului unei rochii. Astăzi? ca membră a actualei generații de liceu, vă pot garanta existența a numeroase situații în care reacția pe care o provoacă un grup de fete unui alt grup staționar de băieți se concretizează în abundența abordărilor de natură vulgară. Ne-am obișnuit cu astfel de cazuri, însă perseverența într-o asemenea situație reprezintă un pericol care nu ar trebui trecut cu ve-derea. În acest ritm se va ajunge pro-babil la o mocirlă în moralitate și mă întreb dacă la un moment dat nu ne va fi silă de această condiție.
Ne-am obișnuit să fim manipulați acasă în fața propriului calculator, televizor, dar, personal, nu mi-am imaginat vreodată că voi ajunge vremurile în care până și viața pe care mi-o petrec în autobuz să fie străjuită de un ecran. Mă refer desigur la acele ecrane de publicitate din mijloacele de transport. Pare cu adevărat ironic și sadic. Urcă cetățeanul extenuat în autobuz, se trântește pe un scaun și în loc de „vidul” cu care era obișnuit se trezește urmărind inconștient un ecran! Ca să fim cinstiți, este adevărat că uneori apar informații de ordin cultural, însă de cele mai multe ori, în același autobuz, suntem nevoiți să privim împreună cu alte persoane de diferite vârste ( inclusiv copii) secvențe din actualele mi-nunate „baluri”. Se redau peisaje haotice cu animatoare îmbrăcate … în articole necesare costumului de baie, filmate desigur dintr-un unghi cât mai.. atractiv. Și când ne gândim că o dată valsul era condamnat ca un dans ignobil de societate…
Suntem ușor de influențat, am devenit caricaturi ale occidentalilor, cluburile noastre încearcă să se ridice grabnic la nivelul celor din Amsterdam, timp în care cultura stagnează, occidentalii ne dau calificative de inteligență inferioare cimpanzeilor. Rezultă că deși ignorăm modelele de disciplină occidentală (dacă există), nu avem nicio rezervă în a ne manifesta fireștile trebuințe… în ritmul modern. Am spune chiar că suntem atât de lucizi încât l-am ascultat pe Freud când ne-a vorbit despre necesitatea satisfacerii trebuințelor și scepticismul față de cultură, acestea în scopul de a diminua nevrozele și încărcăturile refulate în inconștient. Am spune că are loc o întoarcere la primitivism. Și ce e rău în a fi om „cum te vrea natura” (J.J. Rousseau) , având iată și luciditatea actului ca atare? Însă această întoarcere este practic imposibilă întrucât am convertit resursele me-diului în tehnologie, întrucât natura nu ne-ar mai recunoaște.
Roxana Diana Baltaru, Cercul presă scrisă, radio-tv
