O altă generație de suflet, dar atât!

Ne-am entuziasmat cu toții de performanța selecționatei U19, care a ajuns în semifinalele Europeanului. Organizat de noi, dar asta chiar e chestiune secundară. Acum doi ani eram co-gazdă la Europeanul U21 și nu ieșeam din grupe. Am fi tentați să spunem că mai degrabă contează valoarea decât râul-ramul, dar de fapt e vorba de mentalitatea de grup, de cât de uniți au fost băieții. Acum a fost meritul explicit al selecționerului, cel cunoscut în lumea fotbalului ca ”Săpăligă”, adică Ion Marin. Deși a fost acuzat de practici comuniste (!), de parcă limitarea accesului la telefoanele mobile ținea de epoca de tristă/nostalgică amintire. Atât timp cât ne-am convins pe pielea noastră că progresul tehnologic are o latură abrupt nocivă la generații cu teoretic mai multă experiență de viață, e clar că la fel se întâmplă cu cei aflați la adolescență. Și atunci? Părerea mea e că Ion Marin a procedat corect, mai ales că nu a impus acest lucru, ci a făcut o convenție cu jucătorii săi. El este un om rezonabil, din alt aluat decât Pancu, de aceea cred că limitarea accesului la telefoanele mobile nu a fost percepută ca abuz, ci ca un sacrificiu necesar. Și de fapt”sacrificiu” e un cuvânt mai potrivit pentru alte suferințe în viață…
Trecând la competiția propriu-zisă, trebuie spus că România s-a calificat direct la turneul final din postura de țară gazdă. Apoi, ținând cont că au fost doar opt echipe împărțite în două grupe, poate că a avansa în semifinală nu e chiar o performanță ieșită din comun. Dar oricum binevenită, românii au umplut Giuleștiul și au făcut audiență tv. Nu a fost suficient, am pierdut cu 3-1 în fața Țărilor de Jos, fiind vizibilă diferența de metodă, de sistem. Olandezii aveau un stil, l-am putea numi ”portocală mecanică”, ai noștri jucau cu sufletul. Lăudabil, cu puțin noroc puteau strânge scorul pe final, însă la firul ierbii s-a văzut diferența. Nu ajunge un selecționer empatic, trebuie ca puștii să fie prinși de mici într-un model, ceea ce la noi NU EXISTĂ. Îmi pare rău dacă v-am agresat cu Caps Lock, dar acesta este adevărul, în fotbalul de copii și juniori din România domnesc bunul plac și corupția. Ca dintotdeauna, aș spune.