Nunțile domnilor judecători



O foarte țanțoșă orătanie, care împarte după placul buzunarului dreptatea într-una din ogrăzile de apel ale țării, l-a măritat săptămâna trecută pe unul dintre feciorii săi. Deși nu cred că mai este necesar să traduc, totuși o fac: așadar, „foarte țanțoșă orătanie din ograda de apel” înseamnă nimic altceva decât „judecător de la curtea de apel”.
Și, măritându-și el feciorul, a decis să se ocupe personal de redactarea listei cu nuntași, fiindcă așa o treabă cu schepsis nu putea fi lăsată la voia inspirației mucosului de mire, ea cerând un mare meșteșug, care se prelinge cu ușurință în talent. Cu pixul în mână și cu picioarele-i cu unghii fine ca de elefant scufundate într-un lighean cu apă polară, răsfoindu-și carnetele cu notițe gălbejite de vălătugul anilor, fericitul socru mare a purces la întocmirea pomelnicului cu invitați.
Nuntașii au fost aleși unul și unul, adunând toată floarea escrocilor din cinci județe, a traficanților de droguri și a celorlalte specii de lotri cu care judecătorul se acuplase prin sălile ogrăzii sale de apel. Desigur, anumiți distinși domni infractori – din motive de discreție, ca să nu-i fotografieze vreun drac de paparaț – au ales să nu se prezente la chef, fiind în schimb reprezentați legal de către intermediarii lor știuți, avocații.
E la mintea cocoșului că toată frumoasa adunare a nelegiuiților a fost chemată nu atât să dănțuiască și să se îndoape cu bucate meșterite pentru sisteme digestive placate cu aur, ci să cotizeze la greu cu darul, chintesența de fapt a oricărei nunți românești. Unora, trebuie specificat, prea bine nu le-a căzut petrecerea, fiindcă la vremea proceselor lor penale săriseră frumos cu bănuțul la capul domnului jude, pentru a scăpa basma curată din pocinoage de tot felul. De aceea, a sări încă o dată la cap li s-a părut oarecum pleonastic; dar, deoarece în viață nu se știe „never și jamais” în ce gaură de canal poți păși accidental, au oftat și au pus în plic bancnotele de mulți euro.
Nunta respectivă a fost, în două cuvinte, foarte reușită. A doua zi, infractorii nuntași și-au explicat mahmureala, în fața cunoscuților cu care s-au interesectat, prin faptul că „fuseseră prezenți la o nuntă, întrucât un coleg și-a căsătorit fiul.”
Distinșii infractori n-au mințit cu nimic.