Numerus clausus?

Cândva fală a fotbalului românesc, și „Steaua” (FCSB) și „Dinamo” au fost eliminate penibil din Cupa României, prima de „Dunărea” Călărași, echipă nou promovată, a doua de mărunta Csikszereda! În cazul celor din Miercurea Ciuc, care au drept camarazi competitori în Liga III-a de calibrul „Abatorul Slobozia”, „Sportul Ciorăști”, „Vedița” Colonești, „Înainte” Modelu, „Sănătatea” Darabani, aș zice că nu mai pot opera poncifurile justificative „întâmplarea”, „norocul”, „așa a fost să fie”, întrucât avem de a face cu o construcție solidă, de perspectivă, care a și adus în atenție, odată cu rezultatul din Cupă, câțiva promițători tineri fotbaliști cvasi-necunoscuți. Explicația (sau una dintre ele): Clubul patronat de Consiliul Local Miercurea Ciuc a înființat „Academia de fotbal a Ținutului secuiesc” printr-un parteneriat stabilit în 2013 cu formația maghiară „Puskas F.C.” Deci, banii vin din Ungaria. Ne place, nu ne place, mă tem că s-ar cuveni să luăm mai atent aminte la ansamblul politicii maghiare în spațiul românesc, fiindcă, manevrând cu pricepere bărcuța celor cinci procente, concetățenii noștri care vorbesc ungurește par a se dovedi mai abili, mai capabili, mai echilibrați și mai ancorați în realitate decât politicienii mioritici. Pare valabil și-n sport. Alături de cheltuielile cotidiene, la Csikszereda se înregistrează investiții serioase pentru o echipă de Liga a III-a: deocamdată, nocturna a fost închiriată, dar se preconizează amplasarea uneia permanente, iar gazonul cochetului stadion cu 1000 de locuri (cum s-a văzut în transmisia televizată, inspirat combinat arhitectural cu clădirea de trei etaje a „Academiei”) va avea instalație subterană de încălzire. Alături de terenul central, „Academia” dispune de trei terenuri sintetice, un cămin cu 200 de locuri (50 pentru fotbaliștii din lot, 150 pentru tinerii din provincie aduși să-nvețe carte și fotbal la Miercurea Ciuc), sală de forță, cabinet de fizioterapie cu medic specializat, cabinet de psihoterapie, de asemenea cu medic, bibliotecă, sală de lectură, cantină-restaurant cu două săli de mese, alte dotări administrativ-gospodărești. Chiar mă emoționează chestia cu biblioteca! Ar fi primul stadion cu astfel de dotare, până acum vorbindu-se, în universul fotbalului românesc, doar despre cărți cu popi, dame și valeți… De aici încolo s-ar părea că se ivesc, totuși, niscaiva probleme colțuroase și complicate: câtă vreme Budapesta condiționează susținerea financiară de păstrarea în lot și-n Academie a unui procentaj etnic maghiar de 80% nu-i discriminare? Se încalcă ori nu Legea 324/2006? Dacă ne luăm strict după definiție și după litera actului normativ, da, fiind vorba despre „o acțiune care presupune tratament diferit (…) din cauza apartenenței la un anumit grup social; formă de excludere sau de respingere”. Nu numaidecât a românilor transilvani, ci și a oricărui ne-maghiar ce depășește acel „numerus clausus” și ar vrea să activeze la Csikszereda. Ceea ce, tacit, se practica de mult: acolo, în lotul afișat pe internet, figurează 24 de fotbaliști, dintre care un singur român și un brazilian – cum ar veni, cam 10%. Calculul l-ar include și pe român între „străini”, ceea ce, în țara lui, poate părea ciudat. Nimeni nu s-a gândit vreodată să reproșeze clubului că are prea mulți ori prea puțini maghiari pe gazon; acum, condiționarea se face din direcția cealaltă, deschis, la „față de cortină”: Budapesta dă banii dacă-i păstrat procentajul (a se vedea „Gazeta sporturilor” nr. 259). De fapt, discriminări întâlnim pretutindeni și la tot pasul (recent mi-a fost respinsă cererea pentru card la Metro: „nu eliberăm pentru pensionari”!), unele putând fi încadrate, mai ales în cazul minorităților, și-n ceea ce se numește „discriminare pozitivă”. Nu știu cum ar fi privită înființarea unei astfel de „Academii”, de astă dată cu condiționarea 80% români, să zicem, la Gyula; nu-s sigur că ar fi privită chiorâș, fie și pentru motivul că românii din zonă au fost în bună măsură asimilați și bazinul de recoltare a talentelor este, fatal, tot mai limitat, și chiar dacă există o anume tradiție, cea dintâi lege europeană discriminatorie (atunci la adresa evreilor) s-a emis la Budapesta în 1921. Și mai puțin amendabilă ar fi în teritoriile de „afară” ce găzduiesc milioanele de români emigrați; dimpotrivă, chiar, sunt sigur că ar fi și oficial salutată. La urma urmei, și Wizzair, companie ungurească, funcționează pe teritoriul României, cu piloți și alt personal navigant român; de ce nu s-ar aplica principiul de la Miercurea Ciuc? Păi fiindcă aici se încasează bani, nu se dau… Pe de altă parte, de nu s-ar implica o Primărie românească într-o activitate de excludere a românilor, ar rămâne o inițiativă privată, treaba lor, de când lumea, cine plătește comandă muzica. Oricum, acuza „furtului de talente” s-ar justifica cumva doar dacă statul român ar fi (fost) capabil să înființeze și să susțină pretutindeni în Transilvania (și nu numai) „academii” precum cea de la Miercurea Ciuc. Nu ești în stare s-o faci tu, o face altul.