Nume sau numere?

Vă mărturisesc că în planul meu inițial pentru ultimul weekend figurala loc de frunte meciul de Cupa Davis dintre România și China, în ideea că trebuie să fiu alături de ai noștri în tentativa de promovare în ierarhia mondială. De ani buni m-am cam rupt de tenisul masculin românesc… de fapt el s-a rupt de tot ceea ce înseamnă performanță, România nemaifiind prezentăpe niciun tablou al vreunui turneu cât de cât rezonabil. Ai noștri apar prin calificări la turneele de mâna a treia, unde pierd, iar în clasamentele mondiale îți trebuie nu lupă, ci telescop pentru a-i descoperi. Și iar mi-am amintit de cele 3 finale de Cupă Davis dintre România și SUA (două la ei, una la București) la care o nație întreagă tremura alături de Năstase și Țiriac. Am pierdut de fiecare dată, dar parcă una e să pierzi finala competiției mondiale supreme, și alta e să încerci să urci din fundul prăpastiei către zone de unde se mai întrezărește vreo rază de lumină. Așadar, am așteptat primul meci, dintre Nimeni de la noi și Nimeni de la ei. Adică dintre locul 292 ATP și locul 113! Nu-i nicio mirare că a câștigat numărul 292, întrucât la nivelul ăsta subteran practic nu există diferențe. Am putut suporta cam 12 minute, apoi am trecut pe Fishing and Hunting Channel! A urmat confruntarea dintre 364 și 527. A câștigat 364și a dus scorul general la 2-0. Aici, nu cred că am stat mai mult de 7 minute, cam un game și jumătate. Mi-am luat apoi o binemeritată pauză și am mai comutat tocmai duminică, pentru a vedea finalul meciului dintre 292 și 636! S-a impus 292 și astfel România a câștigat meciul cu poporul frate chinez… și a rămas tot în grupa a doua mondială și pentru la anul, când va întâlni, cred, alte nume…re!