În acest an

Numărul copiilor cu părinții plecați în străinătate, în ușoară creștere



9.164 de copii din județul Suceava au părinții plecați la muncă în străinătate
9.164 de copii din județul Suceava au părinții plecați la muncă în străinătate

Numărul copiilor cu părinții plecați în străinătate, înregistrat în statisticile Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, este în ușoară creștere. Dacă anul trecut se înregistrau, în județul Suceava, 8.756 de copii cu părinți în străinătate, în acest an sunt 9.164. Criza, spun psihologii, i-a adus pe mulți părinți acasă, alături de copii, dar locul lor a fost luat de alți suceveni care, împinși de lipsurile din țară, au luat drumul străinătății.
Dolhasca, Suceava și Gura Humorului sunt localități cu un număr mai mare de copii ai căror părinți sunt plecați în străinătate. Raportat însă la numărul de locuitori, procentajul minorilor cu părinți plecați în străinătate nu face din acestea localități „fruntașe”.
Un singur părinte, și acela plecat în străinătate
La nivelul județului Suceava, există 6.226 de familii care au plecat la muncă în străinătate, lăsându-și copiii în grija rudelor până la gradul IV, în grija statului sau a unor vecini sau cunoștințe.
În cazul a 2.087 de familii, ambii părinți sunt plecați peste hotare, în cazul a 3.547 – un singur părinte este plecat în străinătate, în timp ce în 592 de cazuri este plecat în străinătate unicul părinte susținător al familiei (familii monoparentale).
Municipiul Suceava are în acest moment 225 de copii ai căror părinți sunt peste hotare la muncă, Fălticeniul – 150 de copii, iar în Rădăuți sunt 57 de minori înregistrați cu părinți peste hotare.
Două surori fără tată, cu mama plecată în Italia, luate de stat
Un caz recent, în care statul a fost cel care le-a dat o șansă copiilor cu părinți plecați în străinătate, este cel a două fetițe minore, în vârstă de 4 ani, respectiv 9 ani, al căror tată a decedat anul trecut și care au fost lăsate de mama naturală în grija bunicilor, după ce aceasta a plecat la muncă în Italia.
Din păcate, femeia nu a trimis bani bunicilor pentru creșterea copiilor.Neavând bani cu ce să le întrețină, bolnavi și neputincioși, bătrânii au solicitat preluarea copiilor în sistemul de protecție. Directorul executiv al Protecției Copilului Suceava, Margareta Isăilă, ne-a spus că “Primaria din Zvoriștea nu a avut posibilități materiale de a-i sprijini pe bunici, pentru a nu fi separați de nepoți. S-a instituit măsură de protecție pentru cei doi copii, la Așezământul Sf. Leontie din Rădăuți. Se va încerca luarea legăturii cu mama copiilor”.
O continuă fluctuație
La sfârșitul lunii martie a anului 2010, erau înregistrați 8.877 de copii cu părinți plecați la muncă peste hotare, pe 31.11 2011 – erau 9.141 copii în această situație, iar la sfârșitul lunii iunie a acestui an erau 9.164 de copii cu părinți la muncă peste hotare. În municipiul Suceava numărul copiilor „singuri acasă” a crescut de la 177 în 2010, la 225 în anul 2012, la Fălticeni, de la 86 în 2010, la 150, la sfârșitul lunii iunie a acestui an, iar la Gura Humorului, creșterea a fost mai mică: de la 218 în 2010, la 222 copii în acest an. Sunt și localități care în ultimii doi ani numărul copiilor ai căror părinții lucrează în afara țării rămas constant (Broșteni, cu 80 de copii) sau în care a scăzut numărul a scăzut: Frasin – de la 63 de copii în 2010, la 22 în acest an, sau Cajvana – de la 140, acum doi ani, la 116 în acest an.
Psihologii spun că datorită crizei, dar și implicării echipelor mobile în cazurile copiilor rămași acasă, unii dintre părinți s-au întors în țară, în schimb au apărut cazuri noi, existând o continuă fluctuație.
Echipele mobile, în sprijinul copiilor singuri
Directorul executiv al Protecției Copilului Suceava, Margareta Isăilă, a declarat că în cadrul instituției funcționează trei echipe mobile, în Fălticeni, Gura Humorului și Siret, „care au în monitorizare, consiliere și terapie atât copii cu părinți plecați în străinătate, cât și copii cu dizabilități din familiile care au domiciliul în localitățile respective, dar și din localitățile învecinate”. Cazurile mai grave, a mai completat Margareta Isăilă, sunt preluate de Serviciul de urgențe din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Suceava, „care depune eforturi pentru păstrarea copiilor în familiile extinse prin monitorizare, implicarea autorităților locale, identificarea membrilor familiei extinse, care se pot ocupa de minori până la întoarcerea părinților. În cazurile în care se impune preluarea copiilor în regim de urgență, aceștia sunt ocrotiți în familiile asistenților maternali profesioniști sau în case de tip familial și centre de plasament”.
Din această lună, își va relua activitatea și echipa mobilă din Suceava, care va avea aceleași atribuții ca și celelalte echipe mobile, deservind beneficiari din municipiul Suceava și din localitățile limitrofe.
Trauma copiilor cu părinți plecați peste hotare
Psihologul Sabine Molocea Bordeian, din cadrul Protecției Copilului Suceava, ne-a spus că fenomenul plecării la muncă în străinătate se face tot mai mult simțit în viața românilor.
„Povara deciziei ca cel puțin unul dintre membrii unei familii să «se rupă» pentru o perioadă de ceilalți apasă, deopotrivă, atât pe umerii adulților, cât și ai copiilor.Motivația și avantajele acestei alegeri, din păcate, nu justifică efectele negative, care se răsfrâng, în principal, asupra celor mai mici și neajutorați membri ai familiei: copiii. Pe lângă sentimentul de abandon, primul care apare în astfel de situații, se mai instalează și autoculpabilizarea, care are la bază justificarea pe care o oferă părinții la plecare: «trebuie să plec, pentru a-ți oferi ție un trai mai bun». Uneori, la copiii mai mici, sentimentul de vinovăție apare și din ideea că obrăzniciile lor i-au supărat și alungat pe cei mari”, a explicat psihologul.
Indiferent ce cred sau înțeleg copiii la momentul interpunerii de mii de kilometri și zeci de săptămâni între ei și cele mai dragi ființe – părinții, a completat Sabine Molocea Bordeian,„tristețea se instalează cu repeziciune în sufletele și pe chipurile lor. În timp, tristețea se transformă în nesiguranță și lipsă de încredere în forțele proprii, care conduc la izolare și frustrare. Uneori, din nevoia de a atrage atenția, apar și comportamente distructive: fumatul, consumul de alcool sau alte substanțe interzise, și chiar suicidul. Lipsa unei persoane dragi care să-i alinte, să-i asculte și să-i sfătuiască îi aruncă de cele mai multe ori pe adolescenți în brațele unor escroci sentimentali, care nu ezită să-i folosească pentru a se îmbogăți rapid de pe urma lor. Această realitate nu poate fi negată și nici ignorată, dar poate fi prevenită sau corectată”.