Astăzi, România încheie prima jumătate a parcursului din Liga Națiunilor întâlnind în deplasare Cipru, în timp ce Kosovo, aparent singura din celelalte 3 care ar putea ridica pretenții, joacă și ea în deplasare, în Lituania. Se știe, cred, că România este singura din 4 echipe care are punctajul maxim, precum și un golaveraj foarte bun, 6-1, ceea ce în principiu ne asigurămenținerea pe locul 1 chiar și în eventualitatea unui joc nedorit al rezultatelor, adică noi să pierdem,iar Kosovosă câștige, condiția fiind să nuse înregistreze în aceste meciuri victorii la scoruri mari. După ce am văzut primele 4 meciuri din grupă, este evident că România aparține altei grupe valorice decât restul combatantelor. Poate că ăsta ar fi momentul potrivit pentru a reveni în elită continentală și implicit mondială, în condițiile în care clasarea pe locul 1 în grupăne poate conduce și către un eventual baraj de calificare la World Cup, dar și să ne asigure o poziție mai bună la tragerea la sorți a grupelor preliminare pentru Mondial. De ce zic că e momentul potrivit? Păi în primul rând pentru că,după foarte multă vreme,avem un antrenor excepțional la Națională, apoi și pentru că lotul cuprinde destui fotbaliști care chiar joacă în campionate puternice, la care se adăugă omogenitatea câștigată în cei câțiva ani de când nucleul e același. Cred că 6 victorii din 6 nu ar fi nimic deosebit, ci doar o confirmare că suntem în sfârșit pe drumul bun. Doamne ajută! Hai România!