Numai 3-0? Cam puțin

Alaltăieri dimineață, la radio, am încheiat emisiunea dând pronosticul 4-0 pentru Steaua. Morometele de la celălalt microfon m-a întrebat, desigur: „Pe ce te bazezi?”. Mă bazam doar pe ce văzusem în Supercupa desfășurată cu doar câteva zile înainte, precum și pe calitatea net inferioară a jocului adversarului, din câte-mi fusese dat să văd online. Faptul că m-am înșelat totuși în privința scorului, înainte de a fi vina mea, e efectul stării de mulțumire care i-a ajuns pe steliști când au văzut că se făcuse deja 3-0. N-am să fac pe cârcotașul spunând că dacă eram nemți, Vardar nu scăpa fără vreo 10-12 luate. Chestia e simplă: nu suntem nemți, exceptându-l „pe neamțul” care-i antrenează și care nu pare a resimți cine știe cât lipsa lui Rusescu, dar și pe neamțul-neamț, responsabil cu pregătirea fizică absolut exemplară pe care Steaua o etalează deja de vreme bună. De fapt, cred că aici e câștigul cel mare al echipei: o condiție fizică net superioară tuturor adversarilor din campionatul nostru (ceea ce nici nu e greu de realizat) dar și multor adversari, dintre care unii cunoscuți ca excelând în asta. Să nu uităm cum a călărit-o pe Ajax până la sufocare, ba parcă și cu prelungiri, ceea ce înseamnă un bonus semnificativ la acest capitol. Cât privește jocul în sine, entuziasmul față de calitatea jocului Stelei trebuie să fie nițeluș diminuat din cauza calității replicii adversarului, o echipă care cred că la noi n-ar prinde barajul de promovare în divizia secundă. Avem așadar toate motivele să credem că Steaua va ajunge în grupele Champions’ League, numai că acolo va avea nevoie și de un atacant central care să dea goluri. Asta, dacă urmărește chiar performanța. Dacă vrea doar să-și ia banii pe prezența acolo, nici o problemă: pentru asta e bun și Piovaccari. Ca să ne înțelegem: de ani de zile n-am văzut un malac atât de nehazos ca ăsta. Nu vorbesc de ratările alea două, se pot întâmpla oricui, însă în rest băiatul e varză. Cred că ăia de-au scăpat de el încă nu s-au trezit din beție.