Nu vreau să cred că statul român a murit … la picioarele lui Ilie Gherman

Scrisoare deschisă Domnului Președinte PD-L Suceava,
Gheorghe Flutur
Am asistat zilele trecute la un spectacol grotesc al unui primar, pe numele lui, Ilie Gherman, primar al PD-L-ului la Slatina.
Ducerea, cu grosolănie și vulgaritate, în derizoriu a oricărei forme de exprimare, a unei nemulțumiri venite de la telespectatori care aveau alte puncte de vedere decât ale sale sau chiar care puneau întrebări nevinovate, firești, pertinente, generate de teme care privesc mii de oameni și atitudini politice clare, în direct, pe un post de televiziune, amenințarea celor de mai sus, în mod repetat, culminând cu invitații invidioase și libidinoase adresate doamnelor cărora le promitea “o anumită experiență și satisfacție” după întâlnirea cu domnia sa care nu ar dura mai mult de câteva ore, nu este de gândit și permis.
Abjecțiile deversate cu generozitate la adresa unor funcționari publici în funcție și la adresa unor demnitari și a unor Instituții ale statului român care au avut “impietatea” să îl deranjeze pe “Măria Sa”, fără să îl anunțe în prealabil, se constituie în atacuri toxice la spiritul democrației și legilor în vigoare.
Când toate acestea se fac într-o atmosferă de liniște și siguranță dată de suficiența ridicolă a afirmării apartenenței sale politice cu fraze de tipul “Da, domnule…” pixul este de la PD-L, partidul meu…și arătându-l ca pe un trofeu sacru al acestui partid este găunos și trist. Sunt convins că PD-L-ul nu este partidul lui Ilie Gherman. Sau sper să nu fie așa.
De aceea cer conducerii acestui partid să se delimiteze public de atitudinea, limbajul execrabil, comportamentul acestuia și să-l sancționeze conform regulamentelor în vigoare. Membrul acesta numit Ilie Gherman trebuie să înțeleagă aceste convenții sociale, să își asume ca pe un trofeu cuvintele și efectele lor, pentru că este personaj public. PD-L nu poate rămâne indiferent față de aceste derapaje halucinante de la normele civilizației și, mai ales, ale “mediei” care-și propune să fie un arbitru și un echilibrat factor de evoluție.
În cazul unei tăceri rămâne să credem că este solidar cu disprețul afișat și cu atitudinea golăneasca și discreționară, intolerantă și inchizitorială a acestuia. Rostirea obsesivă, delirantă a unei evidențe administrative în legătură cu numărul sau de mandate nu este, în fond, decât o perversă, vicleană și toxică strategie de a evita confruntarea cu Adevărul și cu legea și care nu prea mai prinde la un electorat cu nivel mediu de inteligență și bun simt.
A fi instabil, incoerent, arțăgos, mitocan, ipocrit, neserios, confuz, derutat, nu e nici o drama dacă se produce în forul tău interior, dar este grav când se produce în public și provoacă efecte juridice.
Instigarea la discriminare prin afirmația că un oarecare telespectator ar fi de fapt o telespectatoare și ca aceasta ar fi, de fapt, “un travesti” , un fel de “Naomi”, nu poate fi trecută cu vederea. Și instigarea la violență prin fraze de genul …”Am eu o vorbă, că le bag unora surcele pe gât” este din nou barbarie. De trei ori barbarie. Și asta doar pentru că gândesc altfel.
Din păcate, aceste atitudini potențează efectul de spaimă ce ne întoarce într-o nefericită și disperată stare a României intolerante și asasine.
Cred fără nici o îndoială în forța legii și nu în dreptul Forței! Altfel am fi pierduți!
Considerați strigătul meu ca o formă de protest civic
IOAN MANOLE, scriitor, jurnalist