Nu meciul legendelor cu suporterii s-a jucat în deschiderea finalei Cupei României, ci finala s-a jucat în închiderea meciului respectiv. Nu că ar fi fost din cale-afar’ de slab jocul din cupă, doar previzibil rezultatul. Și ca finalitate, și ca scor. Asta din păcate pentru vasluieni, al căror suporter am fost. Știți cum se vorbește în cercuri elevate, au fost proactivi. Ar fi meritat, dar… Tot dezamăgit am fost și de suporterii selecționați de subtilul Riciu, cel care „identificase” soluții cu care Barcelona ar fi putut elimina pe Inter. Bineînțeles, le identificase după meci. Ei bine, respectivii suporteri au fost neașteptat de împiedicați, deși unii dintre ei, nu tocmai cușer faptul, chiar cu fotbalul se îndeletniceau. Păi așa și Mutu a fost suporterul naționalei, mai ales în ultimul timp! Sau nu?! Oricum ar fi fost, echipa păstorită de Riciu a reușit să piardă în fața legendelor, deși unele dintre acestea părea venite direct de la muzeu. Nu sunt răutăcios, este doar o constatare. În mod normal, mult mai tinerii lor adversari ar fi trebuit să zburde. Dacă îmi spune cineva că a fost blat, atunci înseamnă că s-a organizat o șușă, iar organizatorii ar face bine să treacă de la „fotbaladevărat” la wrestling.
Revenind la cupă, dacă a început cu imnul, n-avea cum să se termine altfel decât cu cântec. E în legea firii noastre. Nu este vorba aici de aceea fază suspectă de penalty din careul clujenilor. Și în finala Ligii Campionilor am văzut un henț al lui Maicon în careu și nu s-a dat nimic. În asemenea cazuri, arbitrii nu fac decât să respecte normele UEFA, ce nu e clar, nu se fluieră. Acum, mai există și latura cealaltă, mai obscură, poate fi clar pentru toată lumea, mai puțin pentru arbitru. Însă, la faza respectivă, n-a fost ceva atât de evident încât să justifice o lovitură de la 11 metri. Decizia care a inflamat finalul de meci este alegerea porții pentru transformarea loviturilor de departajare. Se poate spune că, fiind o decizie a arbitrului, a fost un arbitrară? Cineva a sugerat că, de fapt, decizia respectivă ar fi fost luată de televiziunea care a transmis partida. Dar, informația venind pe filiera unui trust concurent, trebuie tratată cu circumspecție. Cert este că Deaconu și-a aprins paie în cap (cu bricheta, desigur!) când a indicat poarta dinspre peluza cu suporterii clujeni. De ce a procedat așa? Pentru că regulamentul nu pomenește nimic de tragere la sorți, lăsând alegerea pe seama arbitrului. Deci, deși scriptic nu i se poate imputa nimic, nu putem să nu observăm că a optat pentru varianta care 100% încingea spiritele. Dacă ar fi procedat invers, nu cred că și-l imagina cineva pe Mandorlini făcându-i presing pe tot terenul. Și atunci, de ce a ales totuși varianta hard? Pentru că adoră să fie bruscat și înjurat. Că doar n-o să-l bănuim de alte alea!
