Nu vă țineți promisiunile electorale!

O fi trist, criză, crește șomajul, îngheață pietrele, se topesc ghețarii, dar cum dau pe acasă și mă uit la televizor îmi crește buna dispoziție. Nici o comedie din lume nu poate ține locul deliciilor furnizate de canalele noastre de știri, pentru că Stan și Bran sunt nimic pe lângă Valentin Stan, Mugur Ciuvică, Codrin Ștefănescu, Norica Nicolai și întreaga galerie de nenorociți că nu au prins un locșor în guvernare și care acum își revarsă fierea pe toate canalele. Zău, multe lucruri sunt deprimante la noi, dar e destul să îi vezi pe toți ratații ăștia scoși din minți ca să îți spui că alegerile nu au ieșit chiar prost, câtă vreme ei sunt așa nemulțumiți. Cât își scuipă ei fierea, guvernul a împachetat un plan anticriză. Și trebuie să spun că deși nu știu din ce îl vom finanța, că avem mai mult datorii decât bani moștenire de la Varujan Vosganian, planul arată bine.
Tot imbecilii care umplu micul ecran se vaită de ambiguitatea culorii politice a guvernului Boc. Asta e de-a dreptul o prostie. Sunt multe de spus contra acestui guvern, prea plin de baroni sau de intermediari ai baronilor, dar din punct de vedere al orientării generale s-a întâmplat exact ce trebuia : PSD a venit mai la dreapta, spre ideea de stimulare economică, și PD-L s-a deplasat mai spre stânga, la ideea că trebuie să susții oamenii pe timp de criză. Dacă nu acum, atunci când?
Combinația asta, în care prelungim ajutorul de șomaj, dar nu mai lăsăm oamenii să ia și salariu de la stat pe lângă pensie, îmi place. La fel de bună e și ideea austerității, care înțeleg că urmează, cu salarii care nu mai cresc anul acesta decât pe măsura inflației, și sper ca sindicatele să înțeleagă că dacă nu acceptăm asta, alternativa e mult mai rea. Creșterea de salarii din 2007 încoace a fost cea mai mare din țările nou intrate în UE, și e o legătură directă între asta și criza de azi. Din păcate, guvernul liberal a irosit tot câștigul anilor buni ca să capete sprijin electoral, și anii care vin acum nu or să ne mai aducă mare câștig.
Președintele PSD, Mircea Geoană, a declarat recent la Iași că se va ține de promisiunea din campania electorală și pensiile și salariile profesorilor vor fi majorate. Sper să intre și asta în categoria promisiunilor care nu vor fi respectate. Destul că sunt menținute în programul anticriză prevederile legale care stabilesc valoarea punctului de pensie la 45% din salariul mediu anual brut. Mai mult de atât nu ne putem permite. Și oamenii politici, și votanții lor trebuie să suspende pentru o vreme orice așteptări legate de promisiunile electorale. E dezagreabil să fii mințit de conductorul trenului că vei ajunge la timp când de fapt vei avea întârziere, dar, sincer, prefer așa decât să sară trenul de pe șine. Cum s-ar întâmpla dacă aceste promisiuni chiar ar fi respectate.
De ce promit politicienii în campanie lucruri nerealizabile? Că altfel nu îi votează lumea. Am auzit numai lucruri neverosimile campania asta. Rușine cui le-a debitat, dar rușine și cui le-a crezut. Că trebui să fii sărac cu duhul să crezi în reforma clasei politice promovată de Elena Udrea sau în statul de drept promovat de Victor Ponta. Eu trag nădejde că votanții au alte motive pentru care au votat cu unii sau cu alții dincolo de promisiunile de campanie. Dacă nu, vorba bancului, s-au ars, pentru că acele promisiuni nu s-au ținut și nu se vor ține.
Mult mai importantă este promisiunea lui Băsescu de după alegeri. Anume, că măcinăm nisip între dinți în alianța asta cu mulți baroni pentru că această majoritate puternică ne va ține deasupra apei în timpul crizei. Asta e singura promisiune care ar fi bine să fie respectată. În anul crizei financiare globale, să fim mai realiști. Ca atare, îmi asum titlul acestui articol nu ca o mustrare la adresa guvernului, ci ca un îndemn.