Foarte bine, nici o surpriză, suntem acolo unde trebuia să fim după primele două etape. Acele rezultate ne-au dat dreptul să ne chivernisim, așa cum ar fi făcut-o și alții. Să nu ne îndoim de asta. Presiunea începe să devină uriașă, așteptările au fost setate foarte sus. Din partea mea, nici nu știu dacă era mai multă dorință pentru succes sau mai multă ”știință”. Pe de altă parte, mă feresc să cad în idolatrizare. Mai sunt și observații pertinente care nu sunt ode. Trebuie să vă spun că și eu am văzut ce-a remarcat Mutu, am dat gol – am luat gol, am dat gol – am luat gol, am dat gol – am luat… bară! Iar printre astea au fost intervenții de turbat ale portarului Radu, ca să nu mai spunem că omologul lui a clipit la primul gol al lui Coman. Dar am ieșit bine și pentru că, iar aici sunt de acord cu Hagi, e vorba de destinul acestor puști. Din timp în timp, câte o generație își cere dreptul la glorie. Unde cred că a exagerat Hagi a fost să-i răspundă așa agresiv lui Răzvan Lucescu, omul care a avut poate cea mai mare performanță ca antrenor în Europa, de la taică-său încoace. Lucescu junior afirmase că doar 5-6 jucători vor ajunge să joace la naționala mare. În primul rând, acel ”doar” e înșelător, de-a lungul vremii echipele de tineret au dat mult mai puțini jucători la seniori, în sensul de a fi jucători influenți, nu doar să adune câteva selecții. De exemplu, din generația ”cangurilor”, care au fost totuși medaliați cu bronz la un campionat mondial, doar trei componenți au devenit jucători de bază la națională: Andone, Rednic, Balint. Dar cel mai bun pe vremea aia, declarat MVP-ul competiției (și golgheter!), a fost bineînțeles Romulus Gabor, care a jucat în prima reprezentativă, dar nu și-a atins niciodată potențialul. De fapt, toată generația mustea de talent, dar câți mai știu cât de bun era Viscreanu? Sau Lasconi? Măcar să se înșele Răzvan Lucescu și să avem 8-9 viitori tricolori de top, că dacă e să-i enumerăm acum, cam atâția ne ies. Deocamdată, tinerețea e un atu, dar banii și blazarea stau la pândă.