Era ceva celest în potriveala asta de anul trecut, 29 iulie – Ziua Imnului Național, 29 iulie – ziua în care imnul României se intona la Olimpiada de la Paris grație lui David Popovici, campion olimpic la 200 de metri liber (cu timpul de 1:44:72 – nu întâmplător îl pomenesc)! Dar atunci cum mai pare potriveala asta peste încă un an, pentru că imnul s-a intonat și la Singapore, la Campionatele Mondiale de Natație, tot datorită lui David, tot pentru că a ajuns primul la liman după 200 de metri de înotat în bazin?! De data asta cu timpul de 1:43:53, deci cu peste o secundă mai repede decât la Olimpiadă, acolo unde a avut doar două sutimi de secundă avans față de locul secund! Vă dați seama, cu timpul de anul trecut, reprezentantul nostru nu lua medalie… Dar fiecare cursă are istoricul ei, fiecare bazin și sală au caracteristicile lor. Vă mai rețin puțin cu niște cifre. Cel mai bun timp al lui David datează din 2022, de la Europene, 1:42:97 – singura dată când a coborât sub 1:43. Și se întâmpla la 17 ani! Acesta de ieri, de la Singapore, este abia al patrulea timp al său, iar recordul mondial e departe – 1:42.00! Am consemnat aceste date pentru a vedea care este marja de progres, de a atinge acele limite de care a vorbit David după cursă, o mărturisire rară a unul sportiv, ”frica de a-și atinge potențialul”.
Dincolo de a fi un sportiv de calibru realmente planetar, David Popovici este un tânăr foarte empatic, cu perspectivă filosofică în a vedea viața și oamenii. El știe că este un om dăruit, știe că a avut și șansa de a se valorifica pe sine datorită unei familii și unui mediu deosebite, așa că își găsește timp pentru a fi alături de cei mai puțin norocoși. Vă voi da două exemple, cunoscute de mine la prima mână. David a vizitat atât centrul Asociației Învinge Autismul, care se luptă pentru a îmbunătăți viața copiilor cu tulburări din spectrul autismului, cât și Casa Bună, asociația fondată de activistul civic Valeriu Nicolae pentru a da o șansă copiilor din medii defavorizate. La aceasta din urmă a lăsat un mesaj scris de mână și apoi înrămat pe un perete. Este titlul acestui articol.
