Nu trageți în pianist!

Bicisnicul fotbal românesc merge, târâș-grăpiș, către finalul unei ediții ciudate. Cum să pretinzi spectacol unui campionat în care 10 (zece!) echipe luptă pentru evitarea retrogradării? Și cât de românesc poate fi fotbalul în care cluburi de tradiție aliniază mai mulți jucători străini decât băștinași („Rapid”-ul: 9 din 11!)? Te trezești cu ei în teren și nici n-apuci să afli cum îi cheamă (Cimovs sau Țmovs?)! Și-n care campionat antrenorii n-au dansat barem o vară? Dar iată că s-a aflat adevărata piază rea: arbitrul. Am văzut (și comentat) destul fotbal la viața mea, drept pentru care pot să afirm că arbitrii români nu-s nici mai proști, nici mai isteți decât ar pretinde media europeană, iar gafe mult mai cucuiete decât cele de la noi se întâlnesc curent la case mai mari, cu pretenții pe măsură. Dacă li s-ar da fluier filosofilor ce detectează din studio eroarea după a șaptea reluare tv, sunt sigur că s-ar face de râsul râsului la prima fază cât de cât complicată! Acum, toate tunurile sunt puse pe nefericitul Robert Dumitru și presa publică tabele din care rezultă că împotriva „Stelei” (și, implicit, în favoarea ASA Tg. Mureș) s-au coalizat arbitrii din zonele cu populație majoritar maghiară: Istvan Covacs (Carei), Robert Dumitru și Imre Bucsi (Sf. Gheorghe). Numai că la fel de bine s-ar putea sugera și acuza că arbitrii români au favorizat „Steaua” în destule rânduri: numai în sezonul trecut s-au înregistrat 20 de erori pro, față de 6 contra; tot motivație naționalistă să fie? De altfel, este un loc comun constatarea că, la noi și pretutindeni, echipa campioană se află în grațiile arbitrilor: în 2012, „CFR” Cluj a avut parte de 16 erori pro și 5 contra, iar în 2011, „Oțelul”, de 18-7. Este publicat și un clasament sui-generis, alcătuit „fără greșelile arbitrilor”. Ei bine, și echipele din frunte, și codașele figurează aproape exact pe aceleași locuri ca în clasamentul oficial „profund viciat de arbitri”! Atunci? Bomboana de pe colivă a așezat-o Robert Dumitru, notat cu 3 și blefturit în toate felurile. Nu zic c-ar fi inocent, dar în nici un caz nu-i marele autor al incredibilei victorii gălățene pe Arena Națională. Care-s, la urma urmei, marile lui gafe contra „Stelei”? Să zicem că Milea l-a faultat pe Chipciu, deși nu pare deloc o fază clară nici la a cincea reluare. Dumitru n-a dat penalti pentru „Steaua”, dar i-a făcut cadou un 11 m. inexistent, când se cuvenea, de fapt, acordat cartonaș galben pentru simulare. Cele două hențuri în careul gălățenilor, vehement reclamate de staff-ul „Stelei”, nu îndeplinesc o cerință elementară, aceea a premeditării. În amândouă împrejurările, mingea a fost șutată violent, de aproape, intenția respingerii ori devierii fiind clar inexistentă. Cât privește nesemnalizarea ofsaidului milimetric la Cernat (de către tușierul Bucsi): e foarte simplu să detectezi infracțiunea când aparatura tv trasează repetat linia ultimului apărător, și cu mult mai greu s-o detectezi în fracțiunea de secundă a producerii. Un tușier experimentat se cuvenea s-o facă; Bucsi a greșit într-un moment dificil, gălățenii au marcat, dar de aici și până la a sugera scenarii naționaliste pe „Axa influenței: Carei – Sf. Gheorghe” (cum titrează Gazeta sporturilor) e cale lungă! În fapt, „Oțelul” a re-lansat campionatul; un singur jucător cu destulă minte (Cernat) a umilit infatuatele gazde ce veniseră să culeagă victoria prestând alergătură oarbă și-atât. Sigur, românii pot fi bănuiți că și-ar dori „Steaua” campioană, dar nu din considerente… anti-maghiare (de fapt, la „ASA” joacă un singur ungur, Sepsi, cât și la CSMS Iași – Bole!) ci pentru că „Steaua” alcătuiește osatura Naționalei, cu știutele obligații în Campionatul European. Și când internaționalii noștri sunt declarați repetenți la meciul cu codașa clasamentului (Rusescu notat cu 2, Papp și Tamaș cu 4, Latovlevici cu 3), sigur că-ți spui „în țara orbilor, chiorul e împărat”, filosofezi românește cu „asta e” și n-ai altceva mai bun de făcut decât să ții cu echipa care, de bine, de rău, a mai izbutit câte ceva în competițiile internaționale, față de ASA care n-a realizat mai nimic. Ceea ce nu înseamnă că nu-i vom aplauda pe târg-mureșeni dacă vor lua campionatul „pe bune”! Este evident faptul că, în ultima vreme, „Steaua” s-a cufundat adânc în mediocritate, pierzându-și nu numai jucătorii vânduți de Becali fără nici o remușcare, ci, de fapt, și pe cei rămași în lot, care au uitat și ceea ce știau cândva. Oricum, nu arbitrul a fost marele vinovat. În marele meci de marți, „Barça” – „P.S.G.”, brigada norvegiană a comis greșeli comparabile cu acelea de pe Arena Națională – și n-a pus nimeni arbitrajul la zid. Nu trageți în pianist, face și el ce poate!