Nu toate accidentele sunt accidentale

Cât ți-e dat, atâta trăiești, concluzionează comod și fatidic românul pus în fața morții. E cea mai simplă variantă, mai ales când decedatul este o persoană necunoscută. Întrebările nu-și mai au rostul, căutările de responsabili și vinovați nici atâta. Ce rost are să ne agităm dacă atâta i-a fost? Morții cu morții și viii cu viii. De fapt, nu e deloc așa, iar întrebările își au rostul lor mai ales în cazul evenimentelor violente. În cele mai multe cazuri, accidentele rutiere nu sunt deloc accidentale. În afară de faptul că sunt foarte multe, ele au cauze foarte clare și vinovați pe care, dacă-i vom lăsa în pace, pentru că oricum nu putem întoarce pe nimeni din morți, ei vor continua să conducă imprudent, să nu respecte legea și pe cei din jur. Vor deveni tot mai mulți. Odată cu ei se vor înmulți și victimele și e foarte posibil ca ele să nu mai fie anonime. Abia atunci vom căuta răspunsuri și responsabili. Un bărbat și o femeie și-au pierdut viața în accidentul rutier petrecut miercuri în intersecția de la Nordic. Nu-i cunosc personal și probabil nici cei mai mulți dintre dumneavoastră. Este însă împotriva firii să spunem pur și simplu „până aici le-a fost” și să ne continuăm viața ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Cu doar o zi înainte, un șofer beat și fără permis de conducere a provocat, în aceeași intersecție, un accident în urma căruia semaforul a fost pus la pământ. Sigur, vom spune cu indulgență tipic românească, ghinion, că nu e vina nimănui. Ba mai mult, mâna incontrolabilă a destinului este astfel mai vizibilă. Este inadmisibil ca autoritățile să-și asume o atitudine similară. Se pare însă că asta s-a întâmplat. Marți, semaforul de la Nordic a devenit, din cauza accidentului, nefuncțional. Cui i-ar putea trece prin cap posibilitatea ca acesta să fie imediat reparat așa încât circulația rutieră să poată să se desfășoare în condiții de siguranță? Nimănui. Știm fără echivoc, România nu e Japonia, care a reparat în două zile o groapă de 30 de metri ce înghițise o intersecție. Pot să înțeleg lipsa capacității fizice de a repara chiar și un semafor, căci știu în ce oraș trăim. Nu pot însă să accept indolența și lipsa de reacție. Poliția rutieră trebuia să fie acolo, un agent de circulație trebuia să suplinească rolul semaforului din intersecție. Era destul pentru ca șoferii celor două mașini implicate în accidentul rutier să fie mai prudenți, iar cei doi oameni, încă vii. Nu e nimic fatidic, nu e ceva ce nu s-ar fi putut evita, nu e cutremur și nici tsunami. Era ceva ce stă, în mod normal, în puterea omului, cu condiția să-i pese, să fie responsabil, să-și facă treaba. Rolul polițiștilor rutieri nu este să blocheze străzi ca să poată avea loc spectacole folclorice cu capre și urși. Sau este, după ce s-a asigurat siguranța rutieră. Cineva trebuie să ne spună de ce a fost posibil un asemenea accident, din vina cui, cu nume, cu subiect și predicat.