Cuvânt de învățătură

Nu revelațiile personale descriu credința, ci ascultarea cuvântului Domnului Hristos



„Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire. Căci zice Scriptura: «Tot cel ce crede în El nu se va rușina». Căci nu este deosebire între iudeu și elin, pentru că Același este Domnul tuturor, Care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă pe El. Căci: «Oricine va chema numele Domnului se va mântui». Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Și cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Și cum vor auzi, fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, de nu vor fi trimiși? Precum este scris: «Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!». Dar nu toți s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: «Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?». Prin urmare, credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă: «În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor». Dar zic: Nu cumva Israel n-a înțeles? Moise spune cel dintâi: «Voi întărâta râvna voastră prin cel ce nu este poporul (Meu) și voi ațâța mânia voastră cu un popor nepriceput». Isaia îndrăznește și zice: «Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau și M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine». Dar către Israel zice: «Toată ziua întins-am mâinile Mele către un popor neascultător și împotrivă grăitor». Întreb deci: Oare lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Veniamin. Nu a lepădat Dumnezeu pe poporul Său, pe care mai înainte l-a cunoscut. Nu știți, oare, ce zice Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel, zicând: «Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat și eu am rămas singur și ei caută să-mi ia sufletul!». Dar ce-i spune dumnezeiescul răspuns? «Mi-am pus deoparte șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal».“ (Romani 10, 12-21 și 11, 1-4)

Credința vine din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos

Credința vine din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos, ne spune pericopa apostolică de astăzi. Unde nu există ascultare, acolo nu există credință. Nu revelațiile personale sau descoperirile extraordinare descriu credința, ci ascultarea cuvântului Domnului Hristos. Prin auzirea cuvântului, omul ia decizia legată de credință sau necredință, totul depinde dacă auzirea se transformă sau nu în ascultare. Apostolul pune în evidență neascultarea poporului Israel, în ciuda dragostei constante arătate de Dumnezeu. Totuși, Domnul nu a încetat niciodată să cheme poporul, iar Sfântul Pavel ne spune că, atunci când Dumnezeu continuă să cheme, omul nu are dreptul să judece și să disprețuiască. Apostolul neamurilor descrie exemplul Proorocului Ilie, din Vechiul Testament. În fața poporului închinător la idoli, acesta se vedea complet singur; cade în deznădejde. În aceste momente, Dumnezeu intervine, spunându-i că mai sunt șapte mii de bărbați care nu s-au închinat idolilor. Dumnezeu nu ajunge la sfârșit, El nu este învins, în ciuda necredinței unui popor întreg. De multe ori, în istoria Bisericii au rămas doar câțiva oameni drept-credincioși, și prin aceștia Dumnezeu a biruit. Chiar dacă timpul parcă ignoră prezența Creatorului, chiar dacă Sfânta Evanghelie nu mai are loc în casa omului, chiar dacă cuvântul lui Hristos nu își găsește loc între multe vorbe, totuși Dumnezeu „nu își uită poporul Său“ și are oameni care nu au încetat să Îl asculte. Acum au ieșit la lumină mărturii din vremea regimului comunist, care descriu cum oameni, adânc înrădăcinați prin funcțiile deținute în „sistem“, aveau un loc pentru Dumnezeu în casa și, mai ales, în inima lor. Ajutau Biserica atunci când parcă nimeni nu mai spera nimic, ajutau ierarhi și preoți atunci când parcă nu mai era nici o nădejde. Dumnezeu este discret, iar credinciosul învață să fie și el discret. După ani, îți dai seama de faptul că „ateul comunist“, care te-a ajutat, era și el un credincios, îți dai seama că, într-o lume atee, Dumnezeu mai avea peste „șapte mii de bărbați“, care nu L-au părăsit.
(Ciprian Olinici, sursa: www.ziarulumina.ro )