Nu pleca urechea la bârfă și nu deschide gura ca să vorbești de rău

Dacă „cel ce grăiește de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăiește de rău legea și judecă legea” (Iacov 4, 11), iar legea lui Hristos este dragostea, atunci clevetitorul cade din dragostea lui Hristos, nefăcându-se părtaș de veșnica mila. Să nu fie auzul tău ascultând cu dulceață limba clevetitorului, nici limba ta grăind ceva împotriva aproapelui în auzul iubitorului de defăimare, ca să nu cazi din dumnezeiasca dragoste și străin să te afli de viața veșnică.
Nu primi (în suflet) batjocura ce se aduce împotriva părintelui tău și nu-l invita la tine pe cel care îl necinstește pe dânsul, ca să nu Se mânie Domnul pentru lucrurile tale și să te piardă cu totul din pământul celor vii.
Astupă gura celui ce clevetește la urechea ta, ca să nu săvârșești împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obișnuindu-te în patimile ce duc la pieire, și pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.
„Iar Eu vă zic vouă, zice Domnul, iubiți pe vrăjmașii voștrii, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Matei 5, 44)
(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute cugetări creștine, Editura Credința Strămoșească, 1998, sursa: Doxologia.ro)