Miez de iunie – 2010.
Agenda conducerii Colegiului „Alexandru Cel Bun” din Gura Humorului e, din nou, foarte încărcată. Încă înainte de ora 8, cancelariile sunt pline. Profesorii reflectează asupra mediilor, se trec ultimele lucrări, diriginții supervizează situațiile. În unele clase se fac recapitulări finale.
Se simte febra sfârșitului de an.
Miez de zi – bate gongul.
Curtea colegiului, aleile devin neîncăpătoare.
Elevii celor 11 clase terminale, personalizați prin splendoarea vârstei și ținutei specifice absolvenților (fiecare purtând robă), se deplasează însoțiți de diriginți și profesori, mai întâi, spre Primărie unde sunt întâmpinați, felicitați și cinstiți cu șampanie de primarul orașului, domnul Marius Ursaciuc.
– Ce-i, grevă? mă-ntreabă un bătrânel, sperând că încă se mai poate întâmpla ceva.
– Nu, stați liniștit, îi răspund, fermecată de ceea ce se întâmplă în jur;
E cursul festiv al absolvenților claselor a 12-a.
Întreaga suflare a orașului este în extaz. Apoi, sala Casei de Cultură se umple de frumusețea tinerilor și a dascălilor lor. E un spectacol splendid.
Într-o atmosferă foarte plăcută disting chipurile celor două superbe directoare: Ursaciuc Mihaela și Mariana Pintilie, una de formație realistă, cealaltă umanistă. O potrivire extraordinară în gânduri și-n fapte.
Sunt prezentați și felicitați șefii de promoție, doi elevi excepționali: Iancu Dărămuș și Dănilă Roxana. Cei doi, ca și părintele Nicu Dărămuș, s-au distins prin intervenții deosebite. Apoi, rând pe rând, se fac urările de rigoare, de către diriginții claselor terminale, realizându-se, după premiere, fotografii de grup.
O parte dintre absolvenți sunt admiși deja la universități de prestigiu din străinătate.
Consiliul profesoral de încheiere, urmat de un alt moment de o încărcătură emoțională, rar întâlnită:
Retragerea într-o altă etapă existențială a profesorilor: Ioan Toma, Rachila Morar Balan, Livia Firisievici, Margareta Gorcea.
Și iarăși intervin cei doi directori, unii colegi de suflet și responsabilul grupei sindicale pentru a le aprecia activitatea și a-i felicita.
Cu toții avem lumină în priviri. Starea noastră a fost împărtășită și de această dată de primarul orașului, domnul Marius Ursaciuc, care a avut o vorbă bună și o urare pentru fiecare.
A urmat apoi cuvântul sărbătoriților, intervenții de înaltă simțire.
Vi-l prezentăm pe acela al doamnei profesor Morar Balan Rachila.
„Trăim niște vremuri în care dacă ai încerca să rostești o alocuțiune pe o anumită temă, fie ea și pensionarea, riști să devii ridicol. De aceea, am să restrâng la maximum posibil discursul meu, care, inițial, se voia patetic, ba chiar cu o tentă lacrimogenă.
Viața, lucrul cel mai de preț încă păstrat și pe care o datorăm creatorului suprem și părinților, (unii prezenți, alții absenți, dar unici în felul lor), ni se derulează între două certificate, unul de naștere și celălalt de deces, ambele cred, programate.
Între ele se înscriu niște momente, mai mult sau mai puțin plăcute, iar înțelepciunea constă în a depăși, de fiecare dată, ce-i greu și a o lua iar și iar, de la capăt.
Vă vorbește un om cu 40 de ani de experiență în școală. Și nu de puține ori s-a încercat anularea onoarei profesiei noastre, dar noi, parafrazez: „ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am dat și-aici am stat …”
Și toate evenimentele care se succed nu sunt la rândul lor întâmplătoare. Nu este întâmplător nici faptul că eu sunt acum aici și încerc să rostogolesc o picătură de nostalgie. Am dorit și mulțumesc că mi s-a permis să marchez retragerea mea din școală în acest cadru, întrucât cea mai mare parte din activitatea mea s-a desfășurat în aceste locuri.
De-a lungul timpului m-am intersectat cu mulți dintre colegii prezenți în sală, identificându-ne prin aspirații, implicându-ne în tot ceea ce înseamnă școală. Mă-ntreb retoric, ce-i drept, ce-ar fi profesia noastră dacă ar fi lipsită de acel dram de Dumnezeire – harul, lipsită de iubirea aproapelui, în cazul nostru copilul, elevul, rațiunea existenței noastre profesionale.
Toastez dintr-un profund respect pentru profesiunea de dascăl. Mă simt onorată să celebrez aceste clipe unice alături de minunații colegi Ioan Toma, Livia Firisevici și Margareta Gorcea.
Prețuiesc acest colectiv și mai presus de toate echipa de conducere a colegiului. Având niște termeni de comparație, îmi permit să afirm cu deplină responsabilitate că nicicând și niciunde n-am întâlnit o echipă mai performantă, ce lucrează cu dăruire, pasiune, stăpânire de sine, diplomație în a evita conflictele, potrivit timpului ce-o străbate. Nici chiar eu însămi nu mi-am fost un director mai bun, decât cei de față.
Îmi vine acum în minte ideea: nu plânge că s-a terminat, zâmbește că s-a întâmplat. Iar eu ies zâmbind pe poarta colegiului afirmând:
Pe scena vieții din Humor,
Eu am jucat mai multe roluri,
Niciunul însă de mărimea
Aceluia de profesór.”
Rachila MORAR BALAN, profesor
Colegiul „Alexandru Cel Bun” Gura Humorului
e-mail: morarbalanrachila@yahoo.com
