Nu oricine e vrednic de crezământ când dă un sfat

„Să nu cauți să primești sfat de la cineva care nu se află în viețuirea ta, chiar dacă ar fi foarte înțelept. Încredințează mai degrabă gândul tău unui om neînvățat, dar care a făcut cercarea lucrurilor, decât unui filosof învățat, care vorbește din citiri, fără cercarea lucrurilor. Dar ce este cercarea (experiența)? Cercarea stă în a primi cineva privirea lucrurilor fără să fi luat cunoașterea lor în sine însuși, ci în a simți în chip limpede, prin cercare, folosul și paguba lor, pentru faptul că a petrecut în ele timp îndelungat. De multe ori un lucru pare păgubitor, dar înlăuntrul lui are o lucrare plină de folos. În același fel socotește și lucrul dimpotrivă. Adică de multe ori un lucru pare să fie de folos, dar înăuntru e plin de vătămare. De aceea, mulți dintre oameni află pagubă în lucrurile ce par să aducă câștig. Dar nici de la aceștia nu primim mărturia adevărată a cunoașterii. Folosește-te deci de sfătuitorul acela care știe să probeze cu răbdare lucrurile care cer o dreaptă socoteală (un discernământ). De aceea, nu oricine e vrednic de crezământ când dă un sfat, ci numai acela care mai întâi și-a chivernisit bine libertatea lui și nu se mai teme de învinovățiri și clevetiri.”
(Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință,în Filocalia X, traducere din grecește, introducere și note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2008, p. 215-216)
(Sursa: www.doxologia.ro)