Nu numai piramidele sfidează timpul

Diseară depășim a doua bornă europeană a finalului de sezon, după care ne putem pune și noi ochelarii de soare. Ar mai fi Slovenia, dar ea poate fi interpretată și ca destinație de vacanță. Ca și Atena, de altfel… De fapt și jucătorii pe care îi vom urmări diseară întrevăd șlapii și nisipurile. Datorită faptului că își fac iarna car, englezii au terminat-o cu Premier League, cu FA Cup, așa că roșii din Liverpool sunt singurii care mai trebuie încă să lucreze pământul, sperând să culeagă și roadele. Teoretic, Milanul ar mai avea de tras în Il Calcio, însă la sfârșitul etapei de duminică echipa din teren semăna cu o grupă de școlari ieșiți la iarbă verde împreună cu dirigintele. Darmian, Grimi, Guerci, Di Gennnaro… Iar dirigintele? Alessandro Costacurta, 41 de ani împliniți! Acesta a fost și meciul de retragere al lui Costacurta, pe care l-a onorat înscriind din penalty. Scorul n-a interesat pe nimeni, poate doar pe pariori, Milanul pierzând cu 2-3 în fața lui Udinese. Diseară, la Atena, de data asta în meciul vedetă al stagiunii, va fi în câmp o altă legendă vie, Paolo Maldini. 39 de ani fără o lună pentru căpitanul rosso-nero!
Mărturisesc că am o senzație ciudată privindu-l pe Maldini. Eram puști când și-a făcut intrarea la Milan, am terminat liceul, studenția, mi-am trăit tinerețea, iar astăzi, în 2007, Maldini joacă finala Ligii Campionilor. Ca fotbalist trebuie să fie o senzație și mai aparte. Mă pun în pielea lui Daniel Prodan, colegul meu de generație… Să fii un junior oarecare, cu visuri utopice ca oricare altul, văzând la televizor finala Cupei Campionilor din 1989 dintre Steaua și Milanul lui Maldini și Costacurta… apoi alt triumf în 1990, cu Benfica… pe urmă, un campionat mondial în 1990 cu Maldini titular în squadra azzura… apoi să ajungi să joci la același nivel la națională, în SUA ’94 și Anglia ’96, cu echipa de club într-un campionat comparabil cu Il Calcio… să-ți trăiești apogeul și apoi apusul ca jucător (tot ca apărător central!), să vină ziua retragerii, să se scurgă anii în continuare… iar între timp, Maldini și Costacurta să continue să joace la cel mai înalt nivel, adunând titluri interne, supercupe, finale și titluri de campioni europeni… Va să zică, de-a lungul unei întregi cariere, de la juniori la seniori, trecând pe la demonstrative de old-boys și sfârșind cu pensionarea, Maldini și Costacurta au fost mereu acolo, imuabili! Păi chiar că au dreptate adversarii de azi: You’ll never walk alone!