Biserica lui Hristos este Biserica sfinților și a martirilor. Ea a fost întemeiată pe jertfa Domnului de pe Cruce, pe învățătura Apostolilor și pe sângele a peste zece milioane de martiri. Biserica din totdeauna a născut sfinți, a fost slujită de sfinți. Biserica și astăzi cere sfinți, păstori cît mai sfinți și credincioși cu viață sfântă.
Dintre aceștia facem parte și noi. Dar ca fii ai lui Dumnezeu după har și fii ai Bisericii luptătoare de pe pământ, suntem datori să fim „următori lui Hristos”, să trăim duhovnicește pe pământ, să ne facem vrednici de Împărăția Cerurilor.
Ca fii sufletești ai sfinților care ne-au născut în Hristos suntem datori să le urmăm credința lor dreaptă, să le urmăm viața lor sfântă, dragostea lor pentru Dumnezeu, râvna lor pentru Evanghelie, evlavia lor pentru sfânta rugăciune. Nu ne putem mântui, dacă nu imităm după putere viața sfinților. Adică smerenia cuvioșilor, bărbăția mucenicilor, rugăciunea sihaștrilor, sfințenia drepților, curajul și statornicia în credință a înaintașilor, răbdarea părinților care ne-au născut, blândețea mamelor care ne-au crescut.
Să râvnim cu stăruință acestor mântuitoare virtuți creștine. Noi nu ne socotim sfinți, dar trăim și ne mântuim în Biserica sfinților. Ei ne sunt părinți, rugători, ajutători în necazuri și modele de urmat. Să părăsim mândria, răutatea și necredința care ucid sufletul și să cerem ajutorul tuturor sfinților din cer, în frunte cu Maica Domnului, pe care îi cinstim astăzi. Ei aveau totul curat și sfânt: și trupul, și mintea, și cuvântul, și simțurile, și sufletul. De aceea făceau minuni, de aceea izgoneau diavolii, de aceea trupurile lor rămân nestricate și vindecă mulți bolnavi.
Deci, să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinți, să ducem viață curată și să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: „Toți Sfinții, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!
