Nu iese totul cum vrem

Indiscutabil, sportivul român cel mai în vogă este Simona Halep. De multă vreme n-am mai avut în atenție un performer de asemenea calibru și în care aproape tot românul să investească interes, pasiune, speranță. Iată, am ajuns din nou să patrulăm noaptea prin case în așteptarea meciului de la ora 2.30, așa cum mai făceam în ultimii ani doar când mai avea Lucian Bute de bătut pe câte unul în crucea nopții sau chiar pe la răsărit. Uneori, așa cum s-a întâmplat contra domnișoarei Radwanska în semifinală, Halep mai și pierde, ceea ce însă nu ne va împiedica să ne sculăm iarăși pe la orele 2 sau 3, dacă în turneul care începe azi la Miami, ora de disputare a partidelor Simonei ne va obliga din nou la insomnii programate. Nu cred că la fel s-ar petrece lucrurile dacă, să zicem, Naționala de fotbal ar juca vreun amical tot la Miami sau Indian Wells. Apropo: are cineva vreo explicație, cât de cât plauzibilă pentru refuzul lui Pițurcă de a juca în America de Sud cu două echipe calificate la Campionatul Mondial? Dar pentru acceptarea, fix în aceeași perioadă, a două amicale cu niște panarame de teapa Albaniei!? Probabil că neisprăvitul resuscitat ca selecționer s-a gândit că panarama de națională pe care puțina-i minte o poate concepe se va face ceva mai puțin de râs cu ăstea decât cu alea. Deși, conform titlului de azi, nu iese totul mereu cum ne-am dori. De exemplu, eu mi-am dorit, de ani buni de zile, cu Judd Trump să-l rupă pe Higgins în amintirea titlului ăluia pe care bătrânul porc (de când cu mita la care „a pus botul”) i l-a furat acum vreo 4 ani. Când colo, Judd pierde absolut de fiecare dată, ultima oară „în sferturi”, în China, vineri, când a condus cu 4-0 dar a pierdut cu 4-5! Nici lui Steven Gerrard nu i-a ieșit de-un record Guinness: hat-trick din 3 penalty-uri! Pe al treilea l-a trimis în bară. În sfârșit, mi-am dorit să văd un meci, Petrolul – Astra, pe viață și pe moarte. A ieșit unul doar pe moarte: a fotbalului!