Așa de tare i-a impresionat Messi pe cardinalii ăia de la Vatican, că au ales Papă din Argentina! Dar, lăsându-l la o parte pe Messi, pe mine nu m-a impresionat Barcelona. Așa cum nu i-am cântat prohodul după înfrângerea de la Milano, dați-mi voie să privesc și acum dincolo de acest 4-0. Jucătorii au tras de ei, au dat tot ce au putut în momentul ăsta, dar să nu uităm că asta s-a întâmplat și pentru că Messi a asigurat începutul perfect. Înconjurat din toate părțile, el a iscat șutul acela dumnezeiesc (bănuiesc că s-o da dezlegare de la Vatican pentru folosirea acestor cuvinte în legătură cu Messi!). Dar Iniesta, unul dintre preferații mei din fotbalul mondial, greșise trei pase în primele trei minute! Altădată nu greșea atât în tot meciul. Iar Villa a fost ca și inexistent pe teren (13 atingeri în prima repriză!), până la golul marcat. Își poate permite Barcelona acest lucru într-un meci cu Real, de exemplu, doar pentru o execuție iluzorie? Pe urmă, chestiune care nu depinde de cât de bine iese tiqui-taca, încă de la alinierea jucătorilor înainte de meciuri se poate realiza principala hibă a echipei. Marți, lângă arbitri era căpitanul Xavi – 1,70, apoi Valdes – peste 1,80, Pique și Busquets – la vreo 1,90, apoi în jur de 1,70 până la sfârșit! Păi când Mourinho împânzește careul cu cel puțin cinci jucători înalți la fiecare corner, un gol cu capul împotriva Barcelonei este chiar scontat la fiecare meci. Revenind la partida cu Milan, să nu ignorăm gloanțele care le-au șuierat catalanilor pe la ureche. Dacă intra bara lui Niang, Barcelona putea cădea iar în jocul ăla depresiv, mai ales că îi fusese refuzat și un penalty de nerefuzat! Abate nu numai că l-a împins din spate pe Pedro, dar i-a luat și picioarele printr-o prăbușire controlată cu care, iată, l-a convins pe arbitru să tacă. Celălalt glonte a fost la incursiunea ex-ului Krkic, șutul lui Robinho fiind blocat la sacrificiu de admirabilul Alba. S-ar fi făcut 3-1 și ar fi rămas puțin timp pentru reacție. O singură observație despre Milan, m-a dezamăgit tracul lui El Shaarawy, putea să-i chinuie mai mult pe fâșia lui pe catalani, să-i țină în priză pentru Ronaldo.
Una peste alta, pentru jucătorii Barcelonei ar servi un adversar de anvergură mică în sferturi, o Malaga sau o Galata, cu care să-și crească jocul și moralul, iar Realul, dacă o fi să fie, atunci mai bine în meci unic, adică în finală, decât într-o nouă dublă, să-i chinuie haidamacii lui Mourinho ca pe hoții de cai!
